CORINA VLĂDOIU - IMPROVIZAȚII

 

Poezii din volumul în pregătire “Improvizații”:


***

mi-a intrat copilăria la apă
mă strânge pe la subsuori
pe la încheieturi
e o cămășuță mult prea mică
în ea mai încape sufletul
un zâmbet, două
o săniuță și un fulg de zăpadă
o pisică, un buchețel de lăcrămioare
și o carte despre ieri
o bunică și niște genunchi juliți


***

am iubit bărbații îngrămădiți într-unul singur
nu pe toți deodată
ci pe rând
așa aglomerată a fost inima mea
îmi ocupau tot universul
mă plimbam în fiecare zi
ba cu unul, ba cu altul
primul mă scotea la cofetăria din colț la o porție de vise colorate
al doilea îmi aducea flori de stele
pe fiecare l-am sorbit din priviri, îndrăgostită
într-o zi au dispărut
era gata-gata ca iubirea mea să facă un preinfarct
după un timp a apărut... el, unul
i-am dăruit un zâmbet timid de bun venit
nu l-am mai lăsat să se zbată
pe un peron
în fiecare noapte
tot venind spre mine, în vis.


***

o lumină stranie desenează zâmbetul meu
cred că e reflectarea inimii agățate
în pomul din Eden
mărul i l-am refuzat lui Adam
recunosc, am luptat murdar
eu, a câta Lilith?!


***

pot auzi cum trosnesc oasele (stră)munților
pot vedea cum pământul oftează și aburi grei se ridică spre cer
pot simți durerea încrustată în fiecare piatră mișcată din locul ei
nu (mai) pot mângâia gândul trist al stelei spânzurate de infinit
nu (mai) pot zâmbi sub lacrima înnodată în barba bătrânilor
cu mâinile tremurânde și privirea îndreptată spre Iisus
la apus cerul se colorează în roșu
la apus printre copacii scheletici
se vaietă o cucuvea
fără casă
ce semn mai e și ăsta?!


***

între ramele paginilor am ascuns pulsul deformat
al culorilor prăvălite în lumina crudă a soarelui
hârtia cu scris mărunt
geme de iluzii
dansez pe mediteraneene cântece de sirenă
cu pana aromată de nebunatice vise
căzute în poala rochiei brodată cu stele mici de șoapte
fascinată de linia pură a zborului
mi-am culcat sufletul pe spinarea ta de piatră
fără să gândesc la primejdia prăbușirii
îmi schițez un joc domol al memoriei
și mă abandonez în brațele tale (îm)pătimite de/din dragoste
caligrafiez partituri indisciplinate
(cu tine de mână)
inventariem văzutele și nevăzutele litere încifrate
în pântecele fecunde ale mașinii de scris
să descoperim arta împerecherii cuvintelor
am convenit amândoi:
poezia are consistența probelor de adâncime
într-un talcioc de banalități


***

durerea e culoarea ce-mi tulbură cărarea
mă șerpuiește cu foșnet de lacrimi
pierdute în ciutura timpului ochios
și-mi zădărnicește dansul clocotitor din vers
alerg în chip de nimfă zăpăcită prin visele-ți încurcate
nu mă oprești
mă lași să lunec pe valuri de uitare
(desigur) să-mi exersez echilibrul
(mai întâi) singură
dar tu mă pierzi cu fiecare clipă
timpul va îmbătrâni de azi pe sub pământuri
aș vrea să știi să spui: mai stai! rămâi! mai stai!
dar tu mă dai?! cui mă dai?!


***

sărutul toamnei se așază
pe umerii mei
aripile cuminți se odihnesc
sub cămașa timpului obosit
așteptând atingerea nopții cu lună plină


***

rețetă de supraviețuire:
voi număra visele în fiecare noapte
înrămate pe ziduri voi așeza fotografii cu fluturi
obsesiv albaștri
tu mă provoci să scriu cu penița galbenă
înmuiată în sângele meu cald
ca într-o cupă fără sfârșit
să scriu... să scriu... să scriu...
despre infinit să scriu și despre inimă

am obosit
stop cadru

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Corina Vlădoiu
Citește mai multe poezii aici: Poezii indecis de indecente, Dragoste la loz în plic, Resuscitare în Si bemol, Rețete de supraviețuire, Improvizații (Des improvisations)

Copyright © 2023 Corina Vlădoiu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.