VICTORIA FONARI - ÎN CAPSULA IUBIRII SE DESCHIDE UNIVERSUL

Victoria Fonarii, Uniunea Scriitorilor din Moldova, Poet, scriitor, critic literar, ParnasXXI

În capsula iubirii se deschide universul 
În capsula iubirii se deschide universul 
Similar cum o picătură 
Are componenta oceanului 
Așa și noi 
În unitate 
Percepem forța cosmică 
În care natura ne-a organizat 
Să trăim într-un timp 
Concentrat 
O clipă de eternitate 
Și cele 36,6 
Constant 
În fiecare noapte 
Aceeași și totodată altă 
Clipă de eternitate


Azi sub lupa versului 
Azi sub semnul negării 
Azi nu scriu versuri 
Azi le citesc în ochii tăi 
Azi nu scriu versuri 
Azi le ating în aer 
Și așchii de stele 
Mă fac să le simt în sânge 
Azi nu scriu versuri 
Azi versurile ne scriu în noapte


Mărul universului 
Trecem prin fereastra timpului 
care ne scrie poezia nopții 
Și noi cei îndrăgostiți de soare 
O citim în aroma de iasomie 
Prin geana lunii 
Soarele ne privește mirat: 
Cum în mărul universului 
Încape atâta iubire!


Flori de tei pe strada Alba Iulia din Chișinău 
Flori de tei 
au căzut pe ridurile pietonalelor din Chișinău 
Fisurile se transformă 
în râuri de aur 
Polenul ne visează furnici 
Iar firea de titan ne frânge – 
nu mai putem fi mici 
Doar florile de tei ne învăluie 
Ceva din noi se năruie 
Parfumul auriu destăinuie: 
Primăvara conține piatra filosofală 
care ne readuce tinerețea 
Și moartea nu mai are nicio tandrețe 
Iar florile de tei 
se macină din cerul înstelat 
Pe stradă, în mulțime, 
Suntem doar doi 
îmbrățișați în undele stelare 
în parfumuri de tei 
ce strânge în petale Soare!


Nu cedăm. Trăim! 
Noi trăim și asta este principalul 
Tortura altora ne cere socoteală 
Dar noi trăim indiferent de ura lor 
E șansă noastră pentru viață 
Și timpul nostru ne aparține 
Acesta nu ni-l poate fura nimeni 
Cu spatele drept ne-avântăm 
În ciuda celor ce ne doresc cădere 
Și într-o zi în care simți durere 
Să nu o confuzi nicicând cu o cădere 
Durerea îți conturează calitățile de om 
Simțirea dezmembrează indiferența 
Și ce pentru alții este carență 
E clipa ta desăvârșită 
Ce îți dă forța infinită 
Realitatea ta contează 
Tortura consemnează obsesiile lor 
Iar noi trăim și ne bucurăm de soare 
O lume avem și e a noastră 
Viața este esențială!


Timpul este un azi 
Azi devine temporal 
Sigur poate fi segmentat 
Dar fragmentarea 
L-ar scoate din mit pe acest azi 
Azi a concediat 
Multe zile 
Care îmi păreau pustii 
Azi a sidefat gândurile 
Care mi se rostogolesc înapoi 
Pe foaia de hârtie 
Revin asemeni apei 
Pe care o dai la o parte 
Pentru a înainta prin ea 
Și ea revine 
Cosmicul înseamnă ordine 
Dar el pare fluid 
Totul planează 
Și pământul – o buburuză mai mare 
Care ne ia în spinare 
Azi mi-a desenat solzi pe picioare 
Azi mi-a dat aripioare 
Timpul a ieșit din eprubetă 
Și se revarsă în mare 
Timpul este un azi 
Ieri și mâine sunt epave 
Între stânci presupuse 
De Scilla și Caribda 
În care Nimeni din tine 
Te-ndeamnă să fii Odiseu azi 
Azi contravine uitării 
Azi se opune căderii 
Azi se lipește de fiecare 
Cineva le-ar da jos 
Altul l-ar lustrui 
Dar azi se scrie 
Prin verbul „a fi” 
E prezentul 
Nu ipoteză sau sinteză 
E azi creionat pe corpul meu 
Se iscălește pe gene 
Și-mi încolțește un descântec de sirenă


Nu mă dezic de Eol 
Stelele au intrat în noi 
Prin foșnetul frunzelor 
Numai cei care se dezic de Eol 
Nu înțeleg dragostea de viață a lui Sisif 
Căsătorit cu o nemuritoare 
Care-l dorea continuu în viață! 
Rămân copilul vântului 
Sub auspiciul planetei lui Neptun în Săgetător 
Din tolba lui iau săgeți 
Țintesc 
Țintesc ceea ce îmi doresc


Ave, Europa 
Lâna de aur 
A crescut până în secolul al XXI-lea 
Asemenea cușmei fermecate a lui Guguță 
Pe ea s-au construit case în detrimentul lui Iason 
Grecii nu i-au dat preț 
Au apreciat aventura 
În clădirile de pe lâna de aur 
Ferestrele sunt foarte mari 
Ca niște tablouri 
Din care se văd gândurile omului 
Cu toate bucuriile neașteptate, 
cu nemulțumirile și vidurile sale 
Să ne plimbăm prin lâna de aur 
Aici soarele binecuvântează


Muzeul regal 
Pe linia temporalității 
Regatul Leului mi-a fixat o întâlnire 
Trăiesc mitul 
Eu – din secolului al XXI-lea 
privesc canavaua timpului 
realizată de maeștri din secolele XV-XVIII 
Belgia i-a păstrat pe Rembrandt, generațiile de Bruegel, 
Rubens, David și cel căutat intens pe Bosch 
Coduri, sensuri, senzații, valori 
Tablourile ne invită în rugăciune și foamete 
la festine, privirea pășește printre flori 
Suntem oaspeți în marea galerie a artelor 
frumoase 
Spectacolul relațiilor umane 
este însemnat de detalii 
Detaliile au puterea să vorbească 
să certe 
să bucure 
Noi cei împânziți de informații sterpe 
Descoperim 
cât este de importantă reflecția 
gândurilor trasate în linii 
și culoare care privește 
lumea în ansamblu 
și vrea dialoguri nelimitate 
de cel de Tik-Tok 
Instagram 
Arta aceasta oferă profunzime 
Nu este coruptă de viteza superficială 
Trăiește adâncimea / înălțimea umană


Citește mai multe poezii aici: 


Copyright © 2026 Victoria Fonari
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. 


Un produs Blogger.