NICULINA LAZA

 

Stih în surdină
 
În mână arzând,
pe trup tremurând,
arcușul se zbate
împletind în lumină
un cânt în surdină.

Fântâna secată

Aștept să înceteze
jocul acesta
de-a moartea.
Ce mai contează bagajul
dincolo de poartă?
rochia de seară
și cifrele toate întinse deodată?
Doar vântul
ce poartă sămânța
în altă țară,
fântâna secată
ce-adapă lacrima
înghețată.
O iederă sărută cerul,
un vis mai adânc decât apa.

Copilărie

Am tăiat o parte din ea
și am pus-o undeva bine
sub rădăcina unui nuc.
Era o rochie de vară
impregnată cu vocea mamei.
Și au venit să stingă lumina,
apoi au plecat
desculți prin rouă.
Să-mi lași poarta deschisă,
am zis.
Aș fi putut să strig,
aș fi putut să merg,
dar eu mai căutam bucățica lipsă,
prin iarbă.


Amintiri

Când și când
îngerul meu
schimbă câteva cuvinte
cu îngerii celor care nu mai sunt.
Eu întotdeauna
ajung mai târziu
și închid amintirile
cu cheia.


Poveste

Ea obosise să mai aștepte
surâsul
dintre anotimpuri.
Sentința iernii nu o dăduse ea
și-o pregătise singur,
minuțios,
privind peste umăr.
Ei nu au auzit niciodată
sfârșitul
Și nici n-au știut că timpul
ținut în palmă
va deveni poveste.


Marea fără valuri

De cate ori vreau să tac
o pasăre îmbrățișează cerul
De câte ori vreau să tac
un val își caută marea.
Privită de jos,
durerea aripii
pare un surâs,
glasul nopții
un vis prefăcut în țărână.


Orele

Pe fiecare umăr
aveam câte un ceas
mereu le potriveam orele
cu limbi de nisip
gata să înghită
un val firav
din marea învolburată.


Tabloul din grădină

Ultimul pom
a înflorit fără vise
Un strigăt
s-a făcut șoaptă.
Tabloul pictat
a prins rădăcini
într-o limbă uitată.


Ploaie de vară

Între rochia de vară
și talpa unui nor
un arbore
sărută cerul
Între clipirea unui vers
și surâsul ploii,
o ramură
se dilată
ca mii de arbori să încapă.


În ziua aceea

În ziua aceea
oglinda se făcuse țăndări.
În ziua aceea
trupurile ardeau în mâini
împreunate a rugăciune,
norii fugeau
în dans de ploi nedestrămate.
În ziua aceea
tăcerea florii străpungea tulpina,
chipul ploii își zidea lumina.

Niculina Laza (n. 14 februarie 1969, Huedin): Absolventă a Facultății de chimie (1993) și a Facultății de Filozofie (1997) din cadrul Universității "Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca. De profesie chimist.

Premii:

• Premiul III (la Concursul Județean „Versuri pentru suflet”, organizat de B.J.C. “Octavian Goga” Cluj, ediția a V-a, 2024)

• Mențiune (la Concursul National de Poezie „Radu Cârneci”, 2025)

• Premiul II (la Concursul Internațional de Creație literară „Festival 4 Arts”, ediția a VI-a)
  

Prezențe în antologii:

• Adieri de vară (Editura Betta, 2025)

Volume publicate:

• Poarta cuvintelor (Editura George Coșbuc, Bistrița, 2025)

Copyright © 2025 Niculina Laza
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---