LILIANA CORA FOȘALĂU - TIMPURI, PRAGURI, DESPĂRȚIRI

 

Poezii din volumul Timpuri, praguri, despărţiri (în curs de apariție, Editura Timpul, Iași, 2026):

 

Ca într-un cuib al lumii

Suntem aici ca într-un cuib al lumii
din care păsările pleacă și vin,
iar uneori doar pleacă.
Sarea cerului
printre genele omului,
macii câmpului – 
tresărire în visul pământului,
spicul grâului - 
împlinire a trecerii
dinspre lut către obârșia neuitată.

Se țin amintirile

Se țin amintirile după noi
ca niște copii din îndepărtata copilărie,
care nu știu și nu pot
viața s-o înțeleagă,
care cred că totul e doar un joc
fără timp, fără loc,
fără praguri, garduri sau nenoroc.
Se țin amintirile după noi
și ne place să ne-ntoarcem cu ele
într-un foarte îndepărtat înapoi!

Sat lângă cer

Lângă satul meu crește cerul,
cel cu nori visători
în continuă căutare,
dar și cel cu coroană înaltă,
arbore înălțându-se către soare.
Oamenii crescuți în vecinătatea cerului
au sufletele albastre,
permeabile, primitoare.
Ianoșda e un sat lângă cer – 
aripi de îngeri fâlfâie printre noi,
chiar dacă peste vreme ne-am risipit…
Chiar dacă peste vreme ne-am risipit
în îndepărtare și neascultare,
noaptea inima visează 
și reface drumul înapoi
către locul de în-ființare. 

 

Aradul amintirilor 

Voi merge într-o vară
în amintirea ta prin Arad
și voi lua orașul
la pas, stradă cu stradă,
voi mânca înghețată,
mă voi uita după vitrine și porumbei
și voi depăna amintiri,
voi întreba florile dacă astă-noapte
nu cumva te-au visat,
dacă nu le-a fost sete
și mai ales te voi simți lângă mine râzând,
bucurându-te cu zâmbetul  fluturând prin oraș
cum întotdeauna te bucurai 
când ne întâlneam vara -  
(cel mai frumos anotimp)
când lanurile se topeau sub soare,
iar dulceața lumii ajungea până la noi,
strecurându-se în cupa de înghețată…

Scriem povești

Scriem povești cu ceea ce credem
că știm despre alții,
sau cu ceea ce alții cred că știu despre noi 
cântarea lumii e doar o poartă
către casa singurătății din noi;
fapte facem, dureri ducem,
chiar bucurii uneori,
rămânem oameni 
în gândul neîmplinirii la doi,
aprindem dorinți, stingem vise
în lumina apuseană din noi,
cădem în lupte,
am învățat de mult să ne ridicăm,
suntem creați  pentru a fi
propriii noștri eroi!

Rămași tineri

Rămași tineri în propriul gând
printre alți oameni ai copilăriei,
și ei tot tineri,
cum să poți înfrunta trecerea prin timp,
întâlnirea cu tine, acum cel bătrân,
cu celălalt, acum cel cărunt,
cel de viață înfrânt,
când tu îl știai tot copil, 
cum copil te știai și pe tine?!...

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Liliana Cora Foşalău
Citește aici poezii din grupajele: Să iubești cuvintele, Iarăși spre vară

 

Copyright © 2026 Liliana Cora Foşalău
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.