NICOLAE NISTOR - POVESTIRI DIN VIAȚA MEA

 

Povestiri din viața mea
(eram proprietarul a tot ce zbura)

premiat sau nu tata nu putea
să aducă locomotiva la școală
oricum eram nepot de director de școală
nici la copiat nu mă pricepeam
eram anxios ca atingerea nevinovată
a unei colege
fugeam de milițian
ăsta era în clasa a patra
și se holba la mama disperat
când am mai crescut am devenit "infractor"
l-am bătut pe milițianul cu patru clase
am scăpat fără probleme
la servici nu primeam prime
are bani spuneau cârcotașii
apoi eu nu aveam culoarea agreată de șefi
nu eram nici lustragiu
am cerut un leu primă
și o diplomă scrisă de mână
așa am aflat că am directorul deștept
fiind stângaci eram legat la mână
ca fotbalistul cu piciorul sigilat
eram în UNESCO dacă eram liberi
proful de drept roman mă punea să-mi citesc lucrarea
scriam mizerabil cu dreapta
cu toate acestea nu am fost de stânga
eu eram evitat în luptele copilăriei
și țineam cu Dembrovschi
tata măține lângă el să nu creez războaie pierdute
știa el că omul deștept are necazuri
dacă nu are ochii lui albaștri
pe tine te-am făcut deștept zicea el
să fi prost e mai greu
lecturile mele se desfășurau în podul blocului
acolo era teritoriul meu
unde vorbeam cu porumbeii mei voiajori
eram proprietarul a tot ce zbura
așa arătau și arată povestirile din viața mea
o lume în care speranța trăia

Dialoguri nocturne
(...cu amicul nocturn care apare când am insomnii...)

Poezia vine din umbra unei alei părăsite
în care numai noaptea trece un tramvai luminat
vatmanul nu are vârstăși mișcă clopoțelul
invitând pe cei uitați să urce într-o direcție necunoscută
Poezia mea nu are somn nu obosește ca mine și aleargă aleargă
să-l prindă pe Dumnezeu ascuns în imagini
tuștiai că anotimpurile dorm în tablouri și rămân tinere
iar întunericul fuge de culorile celor buni
și ascunde necazuri sau spaime care noaptea sunt la vedere
rareori vorbesc cu amicul nocturn care apare când am insomnii
și când îmi plâng de milă
suntem mulți așa că mine biete vieți de noapte
în noi nimic nu începe nimic nu se termină
este un dans cu flăcările din voi din mine
venim la întâlnire când lacrimile noastre plâng în neștire
și ne învârtim într-un carusel care cântă
atunci apare vocea lui Dumnezeu care ne luminează
dimineața viața voastrăeste odihnită
pe străzi florăresele vând flori parfumate
și strigă că iubirea este poezie cu miros de fericire
iar noi suntem știm noi cum suntem

Conversație dincolo de timp

am băgat în căciulă
câteva cărți de poezie
am scuturat căciula
am tras norocul
pe care scria un nume de stradă
poetul plecase de mult
casa părăsităși păzită de vecină
am cerut să vorbesc cu Poetul
prin biblioteca lui plină de praf
am ridicat receptorul îmbătrânit
al telefonului
o voce răgușit a răspuns
- Cam târziu amice
până ne vedem
șterge praful de pe cărți
și vorbește cu ele
deseori vizitez casa poetului
pe strada unde s-au schimbat
lămpile de iluminat
și telefonul este neschimbat

Atingeri șerpuite
(erau degetele tale pe clapele unui pian)

aveai degetele prelungi de mare pianistă
pe care le simțeam pe obrazul meu
ca un dans șerpuit
eram într-o călătorie undeva cândva...
am văzut un afiș pe o sferă
erau degetele tale pe clapele unui pian
și auzeam muzica ta...
limba în care era scris afișul
era necunoscută de mine
acolo toți se cunoșteau prin atingerea palmelor
sau mișcarea trupului
trăirile erau atinse suav prin mâini
iar arta și muzica era în labirintul palmelor
ca un leagăn al creației
apoi am început să te caut
să aflu cine ești dacă ești tu
am pus mâinile pe obrazul
unei femei care a început să plângă
apoi am ascultat împreună
muzica ta...

Talpa Evei
(numai talpa Evei lasă urme pe nisip)

nimeni nu mi-a spus că talpa Evei
este identică cu a tuturor femeilor
că formele trupului sunt la fel
pentru fiecare admirație
chiar dacă ochii lui Dumnezeu
sunt curcubeu de culori
asemeni bijuteriilor marine
femeia ne trăiește pentru că nicio ploaie
nu dizolvă lacrimile facerii
nimeni nu știe unde pleacă femeia din vis
decât când o simți până la deznădejde
pentru că nu există atingere mai sfântă
decât îmbobocirea trupului
și parfumul inventat de ea din spuma mării
din vietățile care o doresc atât de mult
că trebuie să te legi de catarg
nimeni nu știe de ce femeia este altfel
și cum ea deține cheia vieții
în complicitate cu EL
care știe că bărbatul vrea toate femeile
un vânător vanitos care vrea se conducă
ale cărui urme se pierd în nisip

Homer în costum Armani

cum să plimbi un costum Armani prin cartier
unde mașinile de lux nu sunt mister
unde fiecare este operator de film
și face câte un bestseller din fiecare destin
nimeni nu mai este un necunoscut
în afara intelectualului mut
care citește din Homer pe net
din orbul care vede caii alergând pe cer
în lumea în care Panides este șef
ce lume este asta pripită în care luxul plânge
și săracul nu mai poate învinge
iar prostul te trimită la pescuit în altă lume
cum să plimbi un Homer mai mic în costum Armani
vreți să râdă proștii ca la paradă?!

Sfera cu amintiri

fiecare cunoscut sau necunoscut care pleacă
mă înstrăinează și mai mult de oameni
sentimentul acesta
apare noaptea când privesc cerul
din care cad și eu-în gând
niciodată cheile nu pleacă cu noi
ele ne încuie amintirile
pe care trăitorii le duc în podul casei
unde suntem descoperiți de copii
care se joacă de-a v-ați ascunselea
ei nu știu de numărătoarea inversă a vieții
dar ne caută ori unde am călătorii
nu suntem noi povestirile din podul cu amintiri
nu coborâm în fiecare noapte pe pământ
ziua următoare sărbătoresc soarele meu de dimineață
merg și salut necunoscuții pe care îi voi cunoaște sau nu
tot timpul mă duc să văd sfera care mă plimbă acolo
viața mea este un antrenament continuu
pentru ce voi fi când voi pleca unde voi pleca
în fiecare zi mai pleacă un cunoscut
și apare un alt necunoscut
este o zi obișnuită unde ușor ușor voi trece neobservat
din întâmplare o cunoștință întreabă pe cineva
ăsta când a plecat
într-o noapte în sfera care pe cer s-a arătat

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Nicolae Nistor
Citește aici poezii din volumul: Elefantul din vitrina de cristal

Mai multe poezii semnate Nicolae Nistor aici: Dureri albe, Oprirea timpului, Călătorul îndrăgostit, Vocea interioară

Copyright © 2022 Nicolae Nistor

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.