ALINA NAIU
















***

/am pierdut darul vorbirii
dar l-am găsit pe cel al tatălui/

mă voi întoarce
şi te voi învăța o limbă nouă
îți voi povesti
cum s-a născut balaurul cel blând
din nesfârşitele ținuturi ale dragostei


***

priveam strada din cealaltă parte a geamului
îmi lipisem genele de pervaz
iar ele se desprindeau una câte una

priveam
cum ochiul meu stâng
se cuibărea sub pleoapa sângerândă
cum fel și fel de oameni treceau strada
oameni ca și mine uimitor
cu visele lor cu dragostea lor

alții cu bolile lor
și-arunci observam
că ochii noștri stângi
se aseamănă foarte mult

și ne cuibăream sub pielea sângerândă
ne făceam loc printre tendoane sânge
și carne zgâriam cu unghiile
până în mijlocului oaselor
până când dădeam cu adevărat unii de alții

iar atunci doar creșteam și ne înmulțeam
stăpâneam planeta noi bacteriile virușii
din spatele geamurilor

incredibil


***

aș fi vrut să trăiesc în cealaltă parte a universului
sau măcar să văd de la capătul depresiei
că prezentul nu e expresia unuia sătul
ce  și-a a tras un glonț în cap
și acum sângerează pe dinăuntru
încă viu și neînfricat

din spatele statuii lui Omar Khayyam
umbrela ruptă de vânt se aseamănă
cu un zmeu construit special
pentru a fi atârnat în copaci și atât

izbitoare asemănarea cu mine
nici măcar nu mai aștept
și mă tem fiindcă n-am învățat să iert

semnele bolii încă le simt în gând
am învins am învins 
deși atât de tare mă obișnuisem
să trăiesc cu boala
încât eram sigură
că nici nu existase vreodată pe lume

la fel ca dragostea mea pentru tine
la fel ca tine

Intangibil 54


***

în fiecare seară îmi amintesc ceva
- un gest natural şi în care cred un reper
un fel de a fierbe un pumn de ierburi în ibric

totuşi aseară te-am văzut într-o fotografie
şi te-am privit de parcă nu te ştiam
de parcă niciodată nu ți-am vorbit

ce întâmplare
ai văzut
sunt oameni alături de care treci strada
o singură dată în viață
şi la care te uiți nedumerit o secundă
atunci când pe trecerea de pietoni
accidental vi se ating umerii

ai înțeles
cât timp trece secunda aceea
nu  se cuvine să-ți spui absolut niciun cuvânt
nimic


***

curăț cu foarte multă răbdare
camera aceasta de oaspeți

demnitatea mâinilor mele
văzută din depărtări
seamănă mai mult cu un animal de pradă

din camera cealaltă
se aude un țipăt adânc şi pustiu
capcana e atât de reală
eu victima
eu micuțul călău


Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2014Alina Naiu (n. 9 septembrie 1988): S-a născut la Caracal. A absolvit Facultatea de Comerț din cadrul Academiei de Studii Economice și un master în Administrarea Afacerilor Comerciale. Alina Naiu a publicat poezie și eseu în diverse reviste de specialitate, antologii și reviste on-line. A debutat editorial în 2014 cu volumul de versuri Intangibil 54” (editura Palimpsest) pentru care a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2014, secțiunea Cartea de debut. Tot în anul  2015 i-a fost acordat Premiul Filialei București Poezie a U.S.R. pentru Cartea  de Debut a Anului 2014. În același an a obținut Premiul Revistei “Luceafărul de dimineață” pentru debut. Un an mai devreme obțiunea locul III la concursul de poezie și proză scurtă “Peregrinări” organizat de Itaca Organization Dublin.

Blog: Alina Naiu

Copyright © 2018 Alina Naiu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Niciun comentariu

Un produs Blogger.