AGATHA GRIGORESCU-BACOVIA

 

Primăvară

Prin aurul amurgului de seară
Te-am revăzut pe o aripa de nor
Și te-am simțit
Prin florile sfioase
Ce-și deschideau
Întâiul lor fior..

     În violeta primei aurore
     Și'n harfele întâiului zefir,
     Ce-și revărsa polenul
     Re'nvierii
     Pe'ntâile'nfloriri
     Din cimitir,

Am presimțit duioasa ta sosire
De zână albă fragedă și rară
Și din potirul clipelor
De vraje,
Te-am strâns în suflet,
Blândă primăvară!...

(“Cutura Poporului”, 13 aprilie 1930)

Amurg sobru

Cad umbre cu grele nevroze,
Cresc pete se sgură în zări,
Greoaie și-adânci respirări
Se’nalță din straturi de roze...

Val negru pe ceruri se-arată,
E lacul, oglindă pustie,
Și’n cercuri de grea alchimie
Adună a cerului pată...

Nu-i sunet, și nu e culoare...
Tăceri de adâncuri în sgură
Cuvântul se frânge pe gură
Sub spaima de gând care doare...

(din vol. “Pe culmi de gând...”
Editura “Cronicarul”, 1934)

Natură moartă

Aceleași grele taine pe ziduri cu tăceri...
Lumina cade’n pete mai vinete ca ieri,
Pe cadre, ea așează o pastă grea de clipe,
Mai obosită vremea din goluri să’firipe…
Cu slabe lung, pe gânduri, se împletesc ispite…
Din taina neființei cad gânduri risipite,
Trecutul se deschide din tomuri prăfuite,
O candelă’și adună luminile sfințite...
Pe chipul Prea-Curatei, de cedru și de aur,
Își picură tăcerea corole mici de laur...
Norod sfințit de veacuri icoanele cuprind
Sub clipele ce jarul din zare îl aprind...
Privirea prin odae, abia de mă mai poartă...
A’ngenunchiat lumina, lăsând “Natura Moartă”.

(din vol. “Pe culmi de gând...”
Editura “Cronicarul”, 1934)

 

 

Aeternitas

Am fost...
Am fost spre jertfă tristului trecut...
Plămada sufletului găzduit de lut
Mai este
Va mai fi în veșnicie...
Povara unei vieți ce va să vie...

Țărâna va’nflori
Din trupuri lăcrămioare,
În primăvara cu livezi de soare...

Lira nu va mai ști să spună
Despre zâmbete,
Despre minciună...
Poezia va sta cernită la răscruce
Unde nu va strejui
Nici o candelă,
Nici o cruce...

(“Luceafărul”, nr. 2, februarie 1936)


Doina plopului din vale…

Plop înalt, cutremurat,
Și de nimeni desmierdat!
Ploi se duc, seninuri vin,
Nu te odihnești puțin?

Plop înalt și fremătat,
Tare ne-am asemănat…
Tu cu vârful spre cer stai,
Eu spre nostalgii de rai…

Dar cu trupul iad în viață,
Fără-o blândă dimineață,
Fără un amiaz de tihnă,
Fără-o noapte de odihnă…

II.

Plop înalt, însingurat,
Numai eu te-am desmierdat…
Și pe soare, și pe lună,
Fost’am pururi împreună...

Ți-am împodobit cu jale
Salba frunzelor din vale...
Ți-am împodobit cu dor,
Taina frunzelor ce mor.

Dragoste, care te doare,
Visurile-amăgitoare,
Gând bătut de veșnic dor,
Plopule, fremătător...

(“Revista Fundațiilor Regale”, nr. 11, noiembrie 1943)

Agatha Grigorescu-Bacovia în  "Cultura poporului" - nr. din 13 aprilie 1930

 
Cântec

Parfum de tei, parfum de tei,
Din stropi de aur mititei,
Striviți pe drum de pașii grei
Ca anii tăi, ca anii mei…

Amețitoare vrăji cuprinzi
Când sus pe creștet te aprinzi,
Când soarele toarnă scântei
Pe floarea ta, bătrâne tei…

Cu stropi de aur mititei
Tu ai vrăjit toți anii mei…
Ce trec mai triști și tot mai grei
Bătrâne tei, bătrâne tei!...

(“Revista Fundațiilor Regale”, nr. 11, noiembrie 1943)

 
Elegie

                  Am pierdut soare şi lună
                  Golul cine mi-l răsbunâ?
                  (Lucian Blaga)

A trecut ce-avui mai drag
Peste-al veciniciei prag.

Mut e viersul timpului
Petrecut pe urma lui.

Suflet de atunci pustiu...
Ce-aș mai scrie? Nici nu știu.

Cui să cer o alinare?
Nu-i în cer și-n nici o floare.

Cine să-mi dea un minut
Din poemul ce-a tăcut...

Cînd trecu ce-avui mai drag,
Peste-al veciniciei prag?...

(“Steaua”, nr. 201, octombrie 1966
număr dedicat lui George Bacovia)

Agatha Grigorescu-Bacovia (n. 8 martie 1895, Mizil, d. 12 octombrie 1981, Bucureşti): Agatha Grigorescu a studiat  la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti și a absolvit  Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din București (1927). A fost profesor la Școala Normală "Elena Doamna" și la liceele "Carmen Sylva", "Regina Maria" și "Gheorghe Șincai" din București. Agatha Grigorescu a debutat publicistic în anul 1916, în revista Scena, cu poemul în proză Când n-oi mai fi. A publicat versuri, proză, recenzii în Cultura poporului, Revista Fundațiilor Regale, Ateneul cultural, Cartea vremii, Căminul nostru, Cronica Moldovei, Curentul Bacăului, Jurnalul literar, Mişcarea literară, Orizonturi noi, Rampa, Universul literar, Vieaţa nouă, Albina, Ateneu, Gazeta literară, Luceafărul, Manuscriptum, România literară, Steaua ş.a. S-a căsătorit cu poetul George Bacovia, după o idilă de 12 ani, în 22 iunie 1928. După moartea acestuia în 1957 a condus Cenaclul "George Bacovia" de la Bacău și Muzeul Memorial "George Bacovia" din București. În anul 1932 s-a născut fiul lor, Daniel Bacovia. Agatha Grigorescu-Bacovia a fost membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Volume publicate:

Armonii crepusculare (Tipografia Buciumul, 1923)
Muguri cenușii (Tipografia Răsăritul, 1926)
Pe culmi de gând (Editura Cronicarul, 1934)
Terase albe (proză marină, Editura Cartea Românească, 1938)
Bacovia. Viața poetului (Editura pentru Literatură, 1962)
Lumina (Editura pentru Literatură , 1965)
Poezie și proză (Editura pentru Literatură, 1967)
Cu tine noaptea (Editura pentru Literatură, 1969)
Versuri (1970)
Efluvii (Editura Cartea Românească, 1977)
Șoaptele iubirii (Editura Cartea Românească, 1979)
Poezie sau destin. George Bacovia. Ultimii săi ani (1981)
George Bacovia, posteritatea poetului (Editura Bacoviana, 1995)

 

---

Citește și: Alice Călugăru (destinul unei scriitoare înstrăinate)

---