NICOLAE NISTOR




















Inorogul nu poate fi ucis

Ar trebui să tac,
să mă las copleșit de umilință,
să privesc de mii de ani cum
ești biciuită în piațetă,
cum faci icoanele să plângă.
Ar trebui să ascut spada
care va ucide inorogul,
dar cine mă duce la izvoarele
miraculoase
să fiu tămăduit?
Ar trebui să las pe Karn
să conducă mânji nemuriri
ce se adapă în liniște
tocmai când stă la pândă moartea
ca sacrificiu…
Tu călare, despletită,
alergi de nu se moare
până la izvoare,
până în Paradis.


Rochia neagră
 
Rochia neagră
pe marmora rece
Lacrimi după încolăciri
de animale flămânde
ultima iubire-ultima țigare
noaptea cade definitv
pe carnea zgâriată
de disperare
altă rochie neagră
așteaptă să moară
atârnată de ridurile
ce se sting ca o lumânare!


Hora tristeții

Nu te-am ales cu mintea, sufletul a stat la pândă,
te-am prins despletită și nesigură ca bobocii
de violete, pline de de lacrimile primăverii, dimineaţa.
La hora fecioarelor, cu miros de floare de câmp,
te priveam, flămând de iubire, cum horeai soarele.
Flăcăii, fără caleaşcă, nu îndrăzneau să sfideze roata vieții.
Poate sângele îmbătrânit de generații se purifică prin tine.
Te-ai desprins din hora tristeții, ciuleandră bătută de istorie!
Nu te-am ales din întâmplare chiar și atunci când istoria doare


Dincolo de lacrimi
 
Nimeni nu mi-a spus
că plânsul are
sunete ascunse-n
trupul căzut
că niciodată nu
le vor fura alții
să confecționeze
măști vorbitoare
dincolo de lumea din pupile!

NICOLAE NISTOR


Vis de noapte

Uneori, mă ascund de tine într-o
oglindă ce-mi convine, în spaime cu păsări de
noapte ce alungă cerul din vis,
transpiraţia spaimelor când fug în tunelul din mine,
şi cercul acesta zvârcolit mă duce tot la tine, Isis -
Uneori, mă ascund ca o vietate ce fuge de stele de mare,
aleg să nu vorbesc,
ascuns în vegetaţia neatinsă de om,
agitaţiile din armoniile mării, iubirile
scurte, viaţă au, oare,
ce timp se scurge prin vine-albastre
fericirea din algele pom.
Ce nuntă frumoasă în somn, ce vesel alai mă duce la tine
când eu încerc să ucid păsările din
mine, nocturne păcate, te văd cum fugi goală,
o nălucă ce iubește albul din mine,
eu parcă-s Osiris ce te dorește, călare
pe noapte de păcate,
magia unui vis în mare cu noi, Isis,
trăind uniţi în șoapte!


Camera cu amintiri
 
Poate fi o noapte pierdută
dacă nu tragi de ea
cu lacrimile tale
sau te ascunzi după perdelele
amețite de culori și șampanie…
Am fugit din noi pe fumul
de țigară, plină de sânge,
parcă eu trebuia să mușc
din ce a rămas după foame…
Telefonul doarme,
muzica aleargă singură
prin cameră,
vorbește răgușit…
O partitură în evazați
și pânză de in,
rotiri de femei goale,
iar noi tragem de noapte
amnezici, cu mâini tremurânde,
știrile sunt acoperite de noi,
o poveste Woodstock
care spune multe…


Tata era frumos
 
Tata era frumos,
mâinile invidiate de pianiști,
ochii niciodată învinși,
un cer plin de iriși,
vorbirea ca trupul…
Linii de statuie vie
noi câte o parte din el,
dar legați la aceeași ființă
când a plecat
ceva din noi a ieșit din fire,
aceea busolă de reîntâlnire
parcă a schimbat sensul din mine.
Tata era frumos,
avea ceva dintr-o mănăstire
când îl vizitai,
el știa cum să nu te rătăcești
în trăirile din tine!


Teiul singuratic

Teiul meu nu mai bate în ferestre,
pare un singuratic tăcut
care stă gol pe stradă
nu este singurul,
mai sunt pisicile singuratice
care stau în jurul focului
făcut de oamenii străzii
cu hainele din anul care trece,
stau lacătele pe ghenele
din țarcuri
unde zac merele de import
prea sătule
aruncate.
Vânătorii scot șobolanii din tihna lor
sosiți pe mașini blindate,
parcă totul rabdă de foame și singurătate
afară sau în interiorul acestei lumi
pe lângă care trecem sătui…
Amestec de cărucioare și bastoane
la coada unde amintirile aduc bomboane,
florile așezate pe crucile uitate
și muzica din casele bogate
cu jocuri de lumini și iluzii flambate,
iar eu și teiul meu așteptăm
cu iertare
colindătorii de noapte.


Parada desculților

Nu este o toamnă
haute-couture,
nici goală, nici trecută,
nici pret-a-porter…
Este o pictură
așternută pe asfalt,
timpul aruncat de vânt
repetiție a sfârșitului,
miros de întârzieri
ascunse-n Frunze,
așteptări friguroase
ce vor îngheța…
Este o toamnă
în care culegem
lacrimi - sămânță
din nopțile de speranțe
udate cu vin de sânge…
Mulți spini căzuți din pahare,
o paradă a desculților
ce ucid trandafirii.
Top of Form


(TAU) La răstignire
 
Mă văd în oglindă,
nu este adevărat…
Inima stă camuflată de alb,
nu se mai scutură deloc
păi sunt cel care cumpără
două țigări de la chioșc.
Dacă citesc cărțile chioșcarului
nici câinii nu mă cunosc,
strigă la mine cu gingiile roase:
„ești de doi lei, ești de doi lei”…
Aiureli, am vedenii altruiste…
Cum să vorbești cu un câine?
Eu vorbesc cu pisicul meu,
ăsta mănâncă a la carte,
ascultă aceiași muzică,
mârâie când vede chelioșii
la televizor,
dar mă ascultă,
ce să facă…
Ne avem amândoi,
doi bolnavi sau doi doctori,
dracul mai știe…
Îmi car oasele prin casă
să le verific rezistența la torsiune.
Toată viața am stat încovoiat
așa ca un (tau)
de care mă voi atârna la plecare
ca un disperat.
Ce văd în oglindă, văd și pe stradă…
Își cară căsuțele cu ei,
au aflat că vine altă apocalipsă,
alt salvator printre ei…
Cine mai știe ce vrei?

Elefantul din vitrina de cristalNicolae Nistor (n. 24 martie 1958, Mihăeşti, Vâlcea): A lucrat în calitate de hidroenergetician la Hidroelectrica. Este stabilit în Rîmnicu-Vâlcea. Este unul din membri fondatori ai Societăţii Culturale Anton Pann (membru în comitetul director). Este de asemene membru al Uniunii Scriitoril de Limbă română  din Moldova, membru în Uniunea Internațională a Oamenilor de Creație și membru în Asociația Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din  România. Activează în Cenaclul poetic Schenk.

Nicolae Nistor a publicat în revistele: Poezia, Cenaclul de la Păltiniș, eCreator, Creneluri Sighișorene, Qpoem, Cervantes, Glasul Iubirii, Luceafărul din Vale, etc. Este laureat (locul VI,  mențiune și diplomă de onoare semnată de Florian Copcea) al Concursului  Național de Poezie „Radu Cârneci”. S-a alăturat Cercului Literar de la Cluj în 2017 și a publicat versuri în Antologia cercului literar de la Cluj.

Versuri publicate în antologii:

Scrisul de azi (editura Singur, Târgoviște, 2015)
Așii Cuvântului (50+5poeți) (editura Ceconi și Revista eCreator, Baia Mare, 2017)
Antologia poetică a Cenaclului Poetic Schenk (editura Dionysos, Germania, 2018)
Antologia Societății Culturale Anton Pann (editura Hoffman, Caracal, 2017)

Volume publicate:

Scrisori către Eva (editura Singur, Târgoviște, 2014)
Îngerul timpului (editura Singur, Târgoviște, 2015)
Baleiajul vieții sau impedanța spamei (editura Singur, Târgoviște, 2016)
Iubire cu gust de marsala (editura Singur, Târgoviște, 2016)

Copyright © 2018 Nicolae Nistor
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Un comentariu:

  1. Trebuie să-ți citesc și celelalte volume. DAR... Ai
    grijă cu pisica... E posibil să se simtă mai tânără și să voiască a fi șefa...

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.