IRINA LUCIA MIHALCA - ATINGEREA CUVÂNTULUI
Atingerea Cuvântului
Pe traseul iluzoriu înaintezi
prin vântul puternic,
abia respiri,
mergi şi mergi,
de nicăieri se-aud voci,
întinzi mâna, nu vezi nimic.
Un fir fragil între două puncte!
Prin sunetele împrăştiate peste tot,
lacrimile pier
ca aburii ceţii dense, compacte,
fără un punct de reper,
fără urme.
Un înger printre nori, în bucla de gânduri,
răspândind o lumină radiantă!
Cuvântul te frământă
„şi Cuvântul s-a făcut trup“
în puterea lui
stau viaţa şi moartea.
Te îmbrăţişez frunză a copacului universal,
umanitatea din fiecare picătură
ce înmugureşte,
înveselind forma de viaţă!
Te îmbrăţişez copac al vieţii,
o uşă deschisă
spre a descoperi
imensa iubire divină!
Auf einer illusorischen Route
Strebst du vorwärts,
Durch heftigen Wind,
Du atmest kaum,
Du gehst und gehst,
Man Hört keine Stimmen,
Du tastest dich voran,
Aber du kannst nichts sehn…
Ein zarter Faden zwischen zwei Punkten!
Durch weitreichende Töne
Versiegen die Tränen,
Wie der Dunst dichten Nebels,
Ohne Orientierung,
Ohne Spuren.
Ein Engel zwischen den Wolken,
In den Wirren der Gedanken,
Verbreitet ein strahlendes Licht!
Das Wort beunruhigt dich,
„Und das Wort ist wahr geworden“
In seiner Macht
Liegen Leben und Tod.
Ich umarme dich, ein Blatt
Am Lebensbaum des Universums,
Menschen in jeden Tropfen,
In allem, was sprießt,
Freude in allen Lebensformen!
Ich umarme dich, Baum des Lebens,
Eine offene Tür
Die unendliche göttliche
Liebe zu entdecken.
Sfera realității
Din tăcere se nasc cuvintele, acolo undetimpul nu mai are consistență.
Plutești pe o suprafață
în rătăcire,
într-un ceas fără limbi
se întâlnesc trecutul
și prezentul transparent.
Privește și ridică-te!
Ești tu, puternic, strălucitor!
Ridică-te în picioare și privește!
Asumă-ți propria măreție!
Mergi dincolo de frică. Crești.
Lucrurile se desfac singure.
Știi când să te oprești,
să te bucuri, să înflorești.
Atracție, recunoaștere,
rezonanță, similitudine, incandescență.
Recunoști cerul și pământul,
apele interioare
și luminile confuze.
Un centru
preschimbă haosul în cosmos.
Mările și fluxurile cosmice
curg prin pietre,
prin iarbă,
prin copaci,
prin păsări și prin tine.
Același cer curge în tot.
Același pământ ne ține.
Un trubadur ești,
respiri viața
printr-o privire proaspătă,
asculți realitatea efervescentă,
în noi direcții mergi,
cu noi provocări.
Un dialog se extinde ritmic,
curgător, moale, viu,
deschis
în fața realităților,
în fața întâmplărilor vieții.
Sunetele și culorile fuzionează
cu aripi de fluture,
asemeni destinului,
adâncurile te cheamă
cu nostalgia secundei,
cu înțelegere,
atât de aprig, atât de fermecător.
Totul este pulsație,
un nou ciclu îl poți modula.
Cu tălpile privești în miezul tău,
prin rădăcinile întinse
pătrunzi în șoaptele nopții,
în întunericul pământului,
în urmele lăsate în carnea,
în oasele,
în urmele și visele
purtate prin timpuri.
În tine sunt toate lacrimile,
în tine toate zâmbetele simțite
și trăite vreodată.
În spațiul vieții
și-al morții ți-s rădăcinile.
Pentru a da lumină,
respirația ta scaldă spațiile realității.
Cu fiecare inspirație renaști,
cele mai îndrăznețe vise
se întrupează,
devin realitate,
cu fiecare expirație
un sfârșit, dar și un nou început.
Aus der Stille entstehen Worte, dort
Wo Zeit keine Konsistenz mehr hat.
Du schwebst über einem Raum
Verirrt, wie die Transparenz
Einer Uhr ohne Zeiger, wo sich
Vergangenheit und Gegenwart begegnen.
Erhebe dich und schau dich an:
Wie stark du bist und strahlend!
Erhebe dich und schau umher:
Steh zu deiner eigenen Größe!
Geh über deine Angst hinaus
Und wachse!
Die Dinge entfalten sich von allein,
Auch du weißt wann du aufhören,
Dich freuen und aufblühen musst:
Anziehung, Anerkennung, Resonanz,
Gleichklang und Entflammen.
Du erkennst Himmel und Erde,
Innere Strömungen und verwirrtes Leuchten.
Ein Mittelpunkt bringt Ordnung
In das Chaos des Alls.
Meere und kosmische Strömungen
Durchdringe Steine,
Bäume und Gras,
Sie fließen durch Vögel und durch dich.
Derselbe Himmel fließt durch alles,
Dieselbe Erde gibt uns Halt.
Du bist ein Troubadour,
Du atmest das Leben durch
Einen unverbrauchten, frischen Blick,
Du hörst die sprudelnde Wirklichkeit
Gehst in neue Richtungen, mit
Immer neuen Herausforderungen.
Ein Dialog entwickelt sich rhythmisch,
Fließend, weich, lebendig,
Offen im Angesicht der Realität,
Im Angesicht der Ereignisse des Lebens.
Die Töne und Farben verschmelzen
Mit Schmetterlingsflügeln,
Wie das geheime Schicksal
Rufen dich die Tiefen
Mit der Nostalgie des Augenblicks,
So heftig, so bezaubernd.
Alles ist Schwingung, alles vibriert,
Du kannst eine neue Welt erschaffen.
Unter deinen Füßen blickst du
In dein Inneres, deinen Ursprung,
In die weitverzweigten Wurzeln,
Dringst ins Flüstern der Nacht,
In die Dunkelheit der Erde,
In die Spuren, eingeschrieben
In Fleisch und Knochen,
In die Spuren und Träume,
Durch die Zeiten getragen.
In dir sind all die Tränen
Und all das Lächeln, die
Jemals erlebt und gefühlt wurden.
Im Raum des Lebens und
Des Todes sind deine Wurzeln.
Um Licht zu spenden, belebt
Dein Atem die Räume der Realität.
Mit jedem Atemzug wirst du neu geboren
Die kühnsten Träume
Werden verkörpert, werden Wirklichkeit,
Mit jedem Atemzug ein Ende
Aber auch ein neuer Anfang.
Totul este aici
În pauza aceasta dintre gânduri,spațiile dense se topesc.
În pauza aceasta dintre cuvinte,
dintre mine și tine, lăsăm doar respirația
adâncă, sferică, ritmică.
Îmbrățișați, ne privim în ochi,
ne deschidem inimile.
Nimic nu se mai aude.
Hăul și umbrele nesătule dispar.
Ca notele de pe portativ,
mâhnirile tăcute
se ridică din valuri, alunecă,
durerile se dizolvă de la izvoare.
Se vindecă cicatrici, răni, spaime.
În pauza aceasta dintre litere
suntem conectați în straturile ființei.
Un cântec revine-n pridvor,
ca un ecou din tăcere
plutește deasupra lumii.
În realitatea aceasta
ne-ntoarcem
în centrul din noi,
spre infinitul roditor.
Acolo, întreg universul
respiră prin mine, prin tine.
Prin toți porii, prin nări, prin pleoape,
prin mâinile noastre
respirăm adânc, rar, ritmic.
Un foc mocnește în izbucul bucuriei.
Magia vieții înmugurită în spirala lăuntrică!
În liniștea lină, duioasă, ce ne mângâie,
raze de lumină caldă, strălucitoare,
pătrund orbitor,
umplându-ne tot spațiul.
In der Pause zwischen den Gedanken
Verschmelzen verdichtete Räume.
In der Pause zwischen den Worten,
Zwischen mir und dir, bleibt nur
Der Atem, tief, rhythmisch, sphärisch.
Umschlungen blicken wir uns in die Augen
Öffnen unsere Herzen
Nichts ist mehr zu hören,
Der Abgrund verschwindet und
Die unersättlichen Schatten.
Wie Noten auf einer Tonleiter
Steigen verschwiegene Kränkungen
Herauf aus den Wellen
Und versinken, lösen sich in den Quellen.
Narben, Wunden, Ängste werden geheilt.
Im Raum zwischen den Buchstaben
Sind wir Schichten des Seins verbunden.
Ein Lied hallt zurück von draußen,
Ein Echo aus der Stille
Schwebt über der Welt.
In dieser Wirklichkeit
Kehren wir zurück
In unsere Mitte
Zur fruchtbaren Unendlichkeit.
Dort atmet das ganze Universum
Durch mich, durch dich.
Durch alle Poren, die Nase, die Lieder,
Durch unsere Hände
Atmen wir tief, langsam, rhythmisch.
Ein Feuer entfacht sich,
Die Magie des Lebens sprießt
Aus dem innersten Winkeln der Freude!
Durch die sanfte, zarte Stille, die uns streichelt,
Dringen warme, helle Strahlen
Und erfüllen unseren gesamten Raum.
Corectura și editarea: Herta Teresa Tudor
Postări
Leave a Comment