INDIRA SPĂTARU

Contopire

Atingerea obiectelor isca lumină

fiecare noapte avea culoarea ei

cel mai mult ne plăcea stânca 

ieșită ca pescărușul din valuri

în penajul ei citeam monocord

sarea învolbura cuvintele, instinctele

algele se încolăceau în jurul tiroidei

noaptea ridica mantaua de stele din ape

Gogol căuta încă un azil

crabii creau castele în cutii craniene și sepii 

relicve reînviate îngenuncheam în soare

pipăiam cu privirea, începea să plouă torențial

rochie din humă și mușchi de pădure purtăm, ferigi la chingi,

ne întorceam desculți spre geamandane

te trezeai mai devreme și preparai din două mișcări elixirul,

întâlnirea din adâncul mării tale 

mi-o aminteai în bilet.

Venea și noaptea cînd sicofanții dădeau buzna

în odaia hotelului, fotografiind sinucigașii 

portretele noastre din foile scrise, zâmbeau indulgent

nesfârșitele tale picioare împiedicau intrușii,

cocoțate, ale mele tindeau spre cerul tavanului,

macii liniei ferate împodobeau iarba trupurilor zvelte

mâna ta cerea implorare pletelor răsfrânte,

inima ți-o proptea șoldul meu lăcuit.

Mai erau nopțile șederii la orizontală, pe terasa pustie

contemplam hârlețul în zborul albatrosului înfipt

"Frumusețea-i efemeră, femeie!", mă avertizai,

număram indolenți mătăniile anilor, intram în scufundatul labirint,

în urmă se plimba cântecul

în jurul lespezilor de nisip.

(din volumul "Sălbaticul anotimp")

Peisaje

Ferice de noi: mării am întors obrazul cînd ea ne plesni

ca muntele obraz, pe care toarce corabia.

Ploaia alunecă din pletele soarelui

străbate orașul cu torța în mîna-i străvezie,

tablourile fac trotuarul,

pictorii pozează în fața lor, tăcuți

ca fetele goale prin mansarde

pescărușii gonesc vânzătorii din templul plajei,

așteptarea a fost lungă, dar iată,

Hokusay se ivește cu frâiele prinse la brâu,

zdrăngăne siajul, mii de scoici drept cutii de vopsea...

Ferice de noi - obrazul mării am întors

cînd ea ne plesni

și capetele noastre de bazalt

la orizont,

au ridicat cerul din adunarea apelor.

(din volumul "Seninătatea lemnului")

Indira Spătaru (n. 24 ianuarie 1971, Iași): Poetă și prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, din 1997 și membră CopyRo, din 2000. Este absolventă a Facultății de Filosofie, secția Sociologie, din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Este muzeograf la Muzeul National al Literaturii Române. Indira Spătaru a debutat în revista "Convorbiri literare" în anul 1986. Volumul de debut - "Poeme" (editura Cronica, 87 pp, 1995) - a fost distins cu Premiul pentru debut acordat de către Uniunea Scriitorilor, Iași, în cadrul Salonului Național de Carte, 1995. Versurile sale au fost publicate în numeroase antologii și reviste literare.

Volume publicate: 

Poeme (editura Cronica, 1995)

Seninătatea lemnului (cronică, versuri și proză, cu o "Întâmpinare" semnată de Adrian Dinu Rachieru, 177 pp, 1997)

Serile la Mircești (cu o prezentare de Cezar Ivănescu, editura Timpul, 54 pp,  1999)

Marele albastru (prefațată de Emil Iordache, editura Timpul, 56 pp, 2001) Sălbaticul anotimp (prefață de Ioan Holban, premiul “Eminescu” pentru volum, carte apărută cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor România, editura Axa, Botoșani, 68 pp, 2004)

În bucătăria Sylviei Plath (editura Vinea, 2008)

Etna (editura Timpul, 69 pp, 2014)

Axa vărsătorului (opera omnia poezie contemporană, antologie, editura TipoMoldova, 175 pp, 2015)

Promenada (cu o prezentare a lui Al. Cistelecan, editura Paralela 45, 76 pp, 2016)
Patinoarul soarelui (editura Saga, 2018)
Năvod peste trup (editura saga, 2020)
Poeme glazurate și cafea - Poèmes à enrobage et café (volum bilingv, traducere în limba franceză Gabrielle Danoux, Editura Junimea, Iași, 2023)

 

Citește aici mai multe poezii semnate de Indira Spătaru: Amprente, Conviețuirea în vid, Meditații

 

Copyright © 2017 Indira Spătaru

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.