IRINA LUCIA MIHALCA - CEEA CE RĂMÂNE

Aşteptarea...

Aşteptarea

e atunci când ai auzit că-n piept îţi arde dorinţa de tine,

hai, smulge durerea din floarea tăcerii, durerea care-i umbreşte ochii,

te uiti în jur şi vezi cum braţele cuprind doar neantul,

un vis, o lume spectrală în care te pierzi în apa vie a iubirii,

chiar dacă pământul de sub tălpile noastre se mişcă,

asemeni nisipurilor mişcătoare,

în aer dispari dacă nu te simt lângă mine,

un vis inspirat din repetare,

face parte din tine,

înăuntru îl simţi, renăscându-te.

Da, iubitule!

Ţine-mă, să nu-mi dai drumul!

Dincolo de marginile lumii se revarsă speranţele ei.

Noi suntem viaţa, noi suntem apa vie

cu tainele luminii

în aventura cunoaşterii,

lutul facerii, fericit în roua iubirii!

Un drum în noapte

Ai vrea să taci, aşezat lângă inima mea.

Îmi săruţi obrajii şi-n braţe mă strângi.

Un basm sunt trăirile noastre!

Ce forme, ce mişcare, ce dinamică!

O artă delicată, măsurând spaţiul,

suspendată, parcă, într-un racursi temerar!

Poţi să iubeşti cu toată patima,

e dragoste curată, totală,

aşa te poţi elibera,

punctul acela în care devii liber.

De teamă-ţi era frică, de nimic altceva.

Ce e teama? Nu te-ai întrebat.

Da, energia învierii la o nouă viaţă!

Zi de zi, clipă de clipă, cineva luptă pentru viaţă.

Tu nu te temi. Nu înţelegi, doar,

forma lumii în care trăim,

dar ştii că eşti şi vei fi iubire.

Nu trebuie s-o-nţelegi, ci s-o trăieşti.

Deschide palma

şi-aruncă-ţi teama în cerul nopţii!

Simţi cum s-a risipit?

Noaptea îşi are vraja ei,

odată risipită,

de lumina stelelor se umple.

E cald, vântul adie uşor,

în jurul nostru tu vezi covor de frunze,

eu mângâierea lor,

prin freamătul lor am mers,

un sunet aparte

în valuri infinite se schimbă.

- Ţi-aş spune mereu te iubesc

până mi-ai astupa gura cu buzele tale,

totul vorbeşte despre tine, frumoaso!

Te-ating uşor şi fluturii-mi spun

că doar prin iubire renaştem!

- îmi spui lângă pomi.

Îţi place să-i atingi, mereu îţi transmit altceva.

Câte poveşti nu ştiu ei?!

Fiecare are o poveste. Matroşca.

În fiecare zi, o nouă poveste scriem

în povestea noastră.

Ce e povestea?

O altă poveste de o asculţi,

un drum, o călătorie,

un zbor, un pas, un vis într-un vis.

- Am bucuria să fiu cu tine-n noapte,

iar tu să-mi fii lumină,

trăirile tale întotdeauna mă-ncântă!

Minunate sunt imaginile şi conexiunile noastre!

Gândim în distanţe, timpi, puncte şi spaţiile dintre ele.

În simţiri splendide ţi-am scris viaţa.

Totul ţine de noi. Suntem începutul,

cuprinsul şi sfârşitul vieţii,

imaginea copilului cu castelul de nisip.

Ai totul în tine! ţi-am spus mereu.

- Da, totul, însă trebuie descoperit!

E timpul sa ne întoarcem din noapte?

- Da, e timpul! Frumos drum!

Magia celor două cuvinte

Cu fiecare clipă,

 Cu fiecare cer atins,

  Cu fiecare voal ridicat,

   Cu fiecare strat de mătase tras,

    Cu fiecare sărut pe rubinul buzelor,

     Cu fiecare centimetru revelat privirii,

      Cu fiecare lacrimă desprinsă, una câte una,

       Cu fiecare alunecare în visul de lumină,

     Cu fiecare unduire de val electrizant,

    Cu fiecare strigăt şi adânc suspin,

   Cu fiecare umbră suspendată,

  Cu fiecare ritm desprins,

 Cu fiecare respiraţie,

 În taina nopţii, conectaţi cu cerul,

 prin curcubeul de culori,

 descoperi calea spre mine...

 Laşi, în final, magia celor două cuvinte,

 să vorbească de la sine.

 Te iubesc!

Atingere magică

În  aerul plin de neliniști și de vibrații colorate,

în creuzetul gândului, ca un arc peste timp,

persistă o piesă-cheie, tangibilă,

efigia visului trăit,

ai impresia că

toată viața

ai purtat-o

în templul inimii,

visând-o,

bucurie fecundă,

uite,

chiar acum,

i-ai cântat

și-ai început

să dansezi în ploaie,

un dans al iubirii

înainte de căderea cortinei.

În tine totul e haos, totul e sfărâmat.

Cum vei ieși afară de aici?

Ai văzut-o, cândva, cum dispare,

plutind în zori, în râul

din care

nu se va mai întoarce,

printre lacrimile tale

faci un pas înapoi,

muzica se transformă

în picături,

picăturile în ocean,

un ocean este viața,

ploaia s-a oprit,

acum,

doar te gândești la ea

și știi bine că

nu vă veți mai despărți niciodată…

Ceea ce rămâne

 

Chiar dacă soarele a devenit o virgină

lunecând  în ochii tăi de culoarea ierbii de toamnă,

allegro moderato e grazioso

apare ca un cutremur și apoi se liniștește,

într-o buclă a infinitului te-am topit 

cu foamea mea de tine,

te-aș fi mușcat ca pe un fruct oprit, 

dar mereu dorit,

așa m-ai simțit, așa cum sunt,

cântecul tău,

parte 

din visul tău

atât de real prin atingere, 

prin aromă, prin gustul simțit, 

mâncând înfometat din floarea de cireș.

 

Întâlniri apropiate. Dorință. Flacără.

Îmbrățișați prin înțelegere, în spațiul golului și al întregului,

eliberam tristețea tuturor rănilor, durerilor, 

tuturor trădărilor 

și-abandonărilor din viața ta.

 

Te uiți în jur, la pieptul tău mă privești

respirând molcom, 

mirosindu-mi trupul a iubire.

Mistuiți de imaginea noastră nu vrei să spun nimic,

în adâncuri pătrundem,

simți că mă poți privi la nesfârșit,

ceea ce rămâne e un cântec pentru suflet,

suav, delicat, ca o dimineață,

cu note 

ce se nasc din noi, 

paradisul suprem trăit în doi, 

apa și aerul 

dătătoare de viață,

cheia ce deschide porțile morții,

un spațiu sublim și abstract în răsuflarea vieții eterne,

un vis fermecător, intens,

și speranța ce nu moare, 

roua ce se-așterne

pe petale moi de floare

reținute dintr-un suspin într-o noapte senină

și râsul de copil fericit cu harul 

bucuriei de a trăi

în universul rotund al iubirii.

 

În tăcere, timpul dispare.

Nu știi cum să îți descrii sentimentele,

e ca și cum ai aștepta o viață 

un semn,

o rază de lumină.

Nu mai știi de mă iubești pe mine

sau ceea ce ți-am revelat prin prezența mea în viața ta,

visul din vis etern al sufletului,

atom și parte din tine,

din inima veșnic căutătoare…

Citește mai multe versuri semnate de poeta Irina Lucia Mihalca aici: Irina Lucia Mihalca – Cântece de dragoste, Irina Lucia Mihalca – Cerul din inima mea, Irina Lucia Mihalca – Dincolo de luntrea visului, Irina Lucia Mihalca – Pagina de autor, Irina Lucia Mihala - Atingerea cerului, Irina Lucia Mihalca - În căutarea iubirii, Irina Lucia Mihalca - Dincolo de ape

Copyright © 2019 Irina Lucia Mihalca

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.