IRINA LUCIA MIHALCA














La izvorul de lângă cruce

Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
acolo, caii obosesc şi omul îşi opreşte căruţa, 
se-aşază, se odihneşte
şi priveşte
întinderea vălurită, dealurile şi munţii...
 
Nu este singur!
În acea linişte se întâlneşte cu toţi cei plecaţi.
Acolo, un loc ales - omul îşi lasă gândurile
- un semn al învierii, locul unde este cu Dumnezeu -.
Un drum parcurs la graniţa dintre lumi,
un drum care duce spre cursul râului din zare.
 
Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor,
o cruce care urcă spre Cerul deschis,
un cer străbătut mereu de nori...
 
Acolo omul se-opreşte, 
se aşază şi este pentru un timp, undeva.
Îşi priveşte dintr-un punct libertatea - un loc 
al privirii, un loc al opririi - şi-i înţelege esenţa.,
Un zbor, o plutire şi  eliberarea - fixarea, desprinderea
şi intersecţia timpului “prezent” şi-a gândului “a fi”-
în “a fi prezent”... călător aici şi pe cer... atât de firesc!
 
Acolo, pe un deal, este o cruce lângă un izvor...


Cerul din inima mea
 
Eternul prezent, totul trece şi curge, 
în acea linişte nimic nu respiră, 
nimic nu se mişcă,
scufundat în adâncuri, adevărul îşi va găsi calea,
chiar dacă voalul ivoriu al uitării 
te-acoperă mereu şi mereu.

Inima mea şi-a ta sunt într-o clepsidră.
Poţi să o spargi de vrei.
Un timp de o zi e tot ce-ţi doreşti.
Ajunge, zilei, trăirea ei,
să nu luăm mai mult decât putem duce!

Cerul din noi ne vorbeşte, culorile sunt mai intense,
sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii,
un anotimp al nostru.

Contopită-n tine, încep să mă cunosc. 
Purtată de tine, zările se deschid, 
distanţele se risipesc,
imaginea prinde contururi nebănuite.

Păşesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,
primesc fragmente, copleşită, o  putere
mă ţine parcă legată în tărâmul în care eşti.
În inima mea, trăirile tale au luat 
drumuri fără număr. Ce e imposibil?
Un izvor se deschide mereu spre lume.
Tot ce am nevoie port lăuntric.
- Vino să te sărut peste tot
- contururi, linii, puncte -
sunt răscolit, din mine smulgi
o fântână săpată-n adâncul pământului!
 
Îmi ţii faţa în mâinile tale 
şi mă priveşti în ochi, îmi simt inima, 
totul se conturează în mine. 
Mă aşez în locul cel mai curat,
acolo unde vibrează
iubirea de noi, o dependenţă, 
ne simţim întregi, ne descoperim.

Cu inima deschisă comunicăm,
apare scânteia, se naşte legătura, 
parcă-l cunoşti de-o veşnicie.
- Îţi simt cum zvâcneşte tot trupul.
Atinge-mi inima, bate ca la o turturea
prinsă-n mânile mele.
Cu disperare se zbate, nu ştie ce se-ntâmplă,
dorinţa de viaţă şi libertatea zborului.
Vreau buzele tale, 
acolo simt zborul purtat spre infinit! 


„Dincolo de luntrea visului - Irina Lucia Mihalca”
Editura Muşatinia, Roman, 2016


Între singurătate şi destin
 
               Să trăieşti frumos şi să spui mereu:
                         <Viaţa e-o poveste, e stare, e emoţie, e vis... 
                                         ca visul din vis, ca ochiul din lacrimă !>
 
 Asemeni picturii lui Bruegel - iluzie şi vis -,
 năluci par oamenii
 ca-ntr-un teatru al umbrelor ni se desfăşoară.
 Căutând dantela veche a amintirilor,
 oglinda viitorului rămâne numai trecutul.
 Prin trecerea discretă a serii,
 într-o zi crudă de noiembrie, o intuiai pe lumina lunii.
 - Vino, îi spuneai, ne-aşteaptă gondola disperării noastre!
 ….......................................................................................
 - Conştiinţa-i o provocare! 
 Fiecare-şi are propriul cod, diferenţa o face cunoaşterea. 
 Ce vor, de fapt, femeile? - Să fie iubite! 
 Să se privească în oglinda lor, să se cunoască şi releve! 
 De ce se caută jumătăţile spre completarea sferei 
 separate la începuturile lumii? Nu există indicatoare! 
 Pe harta cerului, spre-o taină, străbat raze de lumină. 
 O poartă deschisă-ntre lumi, o întâlnire-cheie, 
 rezonanţa pe care-o simţi perfectă.
 Esenţă, de ani sau de-o clipă, în curgerea destinului!
 
 Cuvinte cu-adânci înţelesuri,
 o singură viaţă nu poate să le pătrundă. 
 Căutări. Dorinţe. Scântei aprinse. Regăsiri. 
 Întrebări. Răspunsuri. Explozii de lumină.
 Culori de cuvinte, cuvinte de iubire,
 de dor, de durere, 
 şoapte, poveştile memoriei. Oamenii vin, pleacă.
 În ceaţă dispar lucrurile! 
 Amintiri concentrice. Rămân sentimentele. 
Bărbaţii iubesc recţiile femeilor, 
 dar nu au timp să le cunoască, să le iubească.  
 
 Sunt în galeria mea, în vis, în camera mea te-aştept.
 Nu există constrângeri când iubeşti! - îi spuneai.
 Pătimaşe sărutări, un vis eşti, mă răvăşeşti!

Dorinţa-i reciprocă, intră în visul meu, 
 acoperită erai de sărutări. Peste tot câte una,
 să dai drumul fluturilor spre înălţimi,
 Aproape de epiderma ta sunt, să-mi simţi respiraţia!
 Pe tine te cunosc, structura ta o am,  o nebunie de emoţii 
 simt pentru tine. Ai depăşit bariera gândului!
 
 În casa cu grinzi de lemn,
 în acea casă te-am văzut singură.
 Acolo, în mine, s-a născut ceva! 
 În liniştea nopţii doream să fii cu mine,
 dorinţa de a-ţi simţi conturul feţei
 şi-al trupului a prins viaţă.
 În gândul nopţii am ajuns lângă tine,
 în vis ai fost cu mine, vie, adevărată, adorabilă.
 O veşnicie a durat, o clipă, dorita clipă!
 Am reţinut repetiţia:
 "atinge-mă cu respiraţia ta!"
 Ai simţit focul visului, eu sunt ca viaţa, vie,
 ţi-am simţit răsuflarea şi mângâierea,
 prin unda iubirii căutăm adevărul Luminii.
 
 - Avem nevoie de iluzii,
 vreau ecoul acelei camere, un alt timp!
 Acolo ne risipim şi ne-adunăm
 înainte de venirea zorilor? 
 Nemăsurată-mi e dorinţa de-a fi cu tine, 
 nu pot reda emoţia!
 E doar iubirea, chemarea ţi-am simţit-o!    
 - O lume paralelă realităţii, 
 dincolo de conştiinţă este perfecţiunea!
 Voi intra în visul tău! Divină întâlnire,
 perfecţiunea iubirii prin evantaiul de simţuri! 
 Ne-atingem sufletul, comunicăm prin priviri,
 apa vie din fântâna interiorului!
 Prin tot ce trăim ne-activăm,
 înflorind lotusul iubirii, cerurile se deschid.
 
 - Mi-ai venit în vis, salbatico, 
                         îmi transferi totul prea mult!
 Închid ochii şi-acolo te văd în zbucium, 
 strigăt în strigăt - extaz şi durere -
 ni s-a întâmplat nouă, ai piatra şi inscripţia!
 Încet şi blând se micşorează acest spaţiu. 
 Să păstrăm pietrele noastre,
 am gustat lacrima, e lacrima hoya, floarea inimii! 
 - Trăieşte visul! Felia ta este la mine.
 A venit vremea, închide ochii,
 trăieşte secvenţa de-acolo!
 Un timp premeditat altor timpi,
 te-aştept în vis sau, şi mai bine,
 primeşte-mă în visul tău!
 Voi veni în visul tău, te vei oglindi, vioara mea,
 un cântec a trecut prin zidul de piatră!
 Pasăre de foc e iubirea, priveşte marea întâmplare!

 Simţi, spune, tu simţi? O fată ţi-a străbătut timpul, 
 un alt timp în acest Poem nocturn, 
          - Timp de-amintire, timp de uitare -
 Două clipe, mai mult decât una!
 Mâine e prea departe, 
 odată venit aici somnul se desprinde, 
 totul se uită, rămân sclipiri, frânturi de vise,
 incertitudini,
 un gest, un zâmbet, o adiere,
 iubirea ce-ndepărtează întunericul,
 nori agăţaţi, umbre profilate pe cerul nimănui.
 În lacrimă e împletită iubirea, 
 tu... eu...  atât de aproape şi totuşi departe!
 ...........................................................................…......
 Între singuratate şi destin ne pendulează timpul!
 Totul se derulează ca şi cum, pe un drum nesfârşit,
 pentru o clipă, ţi-apar călători în calea ta
 care, ca şi tine, nu-şi ştiu ţinta,
 alţii, te-nsoţesc un timp,
 apoi la o intersecţie de drum,
 dispar fara motiv, topindu-se ca nişte umbre. 
 
 E un mister cum de ajung oamenii întâlniţi
 să-ţi ocupe gândurile şi fantezia, 
 rupându-ţi chiar inima, 
 înainte de a-nţelege ceea ce erau, nişte năluci. 
 Poate că şi ei, la fel, credeau despre tine...  

“Cerul din inima mea – Irina Lucia Mihalca”
Editura Eurostampa, Timişoara, 2017

Floarea de colţ a măceşului iubirii

Poştaşul nu bate pasul de două ori pe loc,
Chiar şi la capătul lumii, la dorinţa sufletului,
reuşeşte s-ajungă pe aripile calului.
La auzul şoaptei,
purtată-n zbor de-un puf de păpădie,
un destin mitic îl leagă pe stăpân de mârţoaga lui,
gloaba răpciugoasă
preschimbată într-un cal năzdrăvan.

O, înţeleaptă, fiică a lui Agamemnon!
Sângele tău, trecut prin amurgul zeilor,
scris în nopţile arabe, prin cronici în piatră,
în florile-ngheţate din martie
şi-a unui aprilie spulberat dintr-un palat de vise,
te-au desemnat succesorul vechiului cod,
kanunul, mesagerul tunetelor ploii
- o piramidă prăbuşită de iluziile răzleţe ale gândurilor -.

Un vis într-un vis-evantai! Simbolic vis!
Sub pelerina de stele,
din şoapta verde a vântului lăuntric
ce-adie-n peisajul pictat în ceai, prin cheile lunii
şi-ale soarelui, trecute prin teatrul de hârtie,
îţi vei aminti, cândva, ultima iubire
- o tânără călătoare pe-o hartă a viselor -
În ierbarul amintirilor am să-ţi prind
- esenţa nemuritoare -
floarea de colţ a măceşului iubirii...

- O poezie de dragoste eşti, cu iubirea
îmi curgi în toate celulele, ai rămas în mine,
tulburat, pe veci, am rămas. Te iubesc
şi dacă nu te-ating cu dragostea mea, voi muri!
Ce cauţi tu în alt timp decât mine,
tu, iubita mea, tu ce-o să faci?
Răspunsul e-n tine, dragul meu,
în viaţă, puţini oameni iubim profund,
mai presus de viaţă, mai presus de moarte.
Ai grijă de tine, de dorul cel bun şi cel rău,
Să nu le-ncurci, neatent cum eşti!
La ce iubeşti nu renunţa, se va-mplini
de vei visa, tot timpul, la ceea ce-ţi doreşti,
inima ta ştie, în tine-i cheia, deschide ochii, găseşte-o!

O himeră-i viitorul, călatoria, nu destinaţia,
e cea care ne face fericiţi,


Irina Lucia Mihalca (n. 5 mai 1967, Piatra Neamț): Există un loc numit ~ poezie, un loc departe dacă ne grăbim spre el, dar atunci când ne plimbăm până la el e foarte aproape!
Asemeni naturii, poezia îşi arată forţele sale, dar câteodată le ascunde adânc în sine, fiind limitată şi fără bariere, luminoasă şi întunecată, eternă şi trecătoare, săracă şi bogată, haotică şi armonioasă, lină şi repezită.
Poezia are puterea de a ne transpune din lumea înconjurătoare, limitată, într-o lume interioară, a fanteziei veşnice, transformând, ceea ce este imposibil în realitate, în a fi posibil în imaginaţie.
Poezia e vocea omului şi a pământului, e drumul căutării după iubire, frumos şi lumina vieţii, folosind imaginaţia, amestecând realul cu lumea interioară din subconştient, conferind noi forme, înnobilând şi îmbogăţind cu noi semnificaţii interioare. 

Carti, articole şi publicaţii  
  
“Cerul din inima mea – Irina Lucia Mihalca”, Editura Eurostampa, Timişoara, 2017
“Dincolo de luntrea visului - Irina Lucia Mihalca”, Editura Muşatinia, Roman, 2016
“Aliteraţia timpului - Irina Lucia Mihalca”, volum de poezii on-line, Însemne Culturale, 2012
“Roşu Mocnit”, antologie de poezie, sub egida „Casa Gândului-Cleopatra”,  Ed. Rovimed Publishers, Bacău; 2014
“Autograf pentru m(â)ine”, Antologie "Însemne culturale”, Adjud, Armonii culturale, 2013
“Meridiane lirice” (ARIPI DE VIS) - Antologiei Poeziei Româneşti Contemporane, EdituraARMONII CULTURALE, 2013
2013 - ”O zi ca un poem”- Antologie 2013 dedicată zilei internaţionale a poeziei
2012 – “Însemnele unei tăceri”- antologie de poezie, Ed.Rovimed Publishers, Bacău;
2012 – “Amprente temporare” antologie de poezii volum 2, Ed. Doducocenter Bacau 2012 – coordonator Cronopedia
2012 - Antologie de poezie şi proză “Confluenţe Lirice”- Editura Pim, Iasi, 2012
2011 - Antologia de poezie “Arta sfâşiată”- 73 poeţi contemporani- coord.
   Valentina Becart, Editura ARHIP ART - Sibiu   
2011 - Antologia de versuri “Lanţul Prieteniei”- Ed. Contrafort - Craiova 2011
2011 - Antologia de literatură pentru copii “Covorul zburător”, colectia on-line  Cititor de proză - http://colectiacititordeproza.weebly.com/antologie-online.html
2010 - Antologia de poezii – “Însemne ”- Editura Docucenter - Bacău 2010
2010 - Antologie tipărită de poezie a finaliştilor câştigători ai concursului naţional literar “Incubatorul de condeie” IDC 2010- secţiunea poezie romantică, antologie electronică a scriitorului amator din România       

Concursuri

2017 – Concursului național de volume de poezii de debut POEZIA - OGLINDĂ A SUFLETULUI, Programul Pro Cultura Dudeștii Noi 2017 
2016 – Premiul “Nomen Artis” - Concursul Internaţional de Poezie “Călător prin stele”, editia I, Oneşti, 2016
2014 - Marele premiu - secţiunea poezie -  The International Contest “Art&Life” Japan 2014;
2014 - Premiul Editurii Vinea - Secţiunea manuscrise - a XXXIII-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene „Porni Luceafărul…”;
2014 – Menţiune - Concursul naţional de poezie "Uşor nu e nici cântecul"  organizat de Asoc. Culturală "Vatra Dudeşteană" şi revista "Sintagme literare";
2013 – Premiul I - Festivalul de poezie şi muzică armânească „Lumina Maicii Tereza” şi „Constantin Belimace”, susţinut de Ministerul Afacerilor Externe al României, Departam. Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni - Scopie, Macedonia;
2011 - Premiul II - concurs Paşii Profetului, editia II - Cenaclu Lucian Blaga, Sebeş;
2010 - Premiu I pentru Concursul naţional literar, poezie, proză şi scenarii “Incubatorul de condeie” IDC 2010, editia I - secţiunea poezie romantică - Finalistă câştigatoare;
2010 – Menţiune – publicaţie “Algoritm literar” - Concurs de poezie, nov. 2010 “Poezie şi Suflet”;
2009 - revista “Esenţe” – participare şi publicare concurs poezie şi proză, publicarea textelor într-un volume colectiv.

Experienţa redacţională:

2012-2016 Revista “Actualitatea irl”- Dublin-Irlanda, redactor departam. cultură
2010-2011 Revista virtual-literară “Faleze de piatră”- redactor-colaborator, “Cititorul de proză”- secretar de redacţie
2002-2005 Revista IT “Era Comunicaţiilor“- rubrica Software de la A la Z- redactor-editor 


Copyright © 2017 Irina Lucia Mihalca
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.