DANIELA-LUMINIȚA TELEOACĂ - LA (IM)PERFECT
se crease diversiune
oamenii purtau măști... aruncau
cu sentimente și confetti...
pe nimeni nu interesa propriu-zis
oprirea finală
trădarea trecea drept faptul divers:
nimeni nu intenționase pe nimeni să
rănească
doar clipa!
clipa asta!
își revendicase dramul de libertate
fățărnicia!
(se uitau păsări... ignorau
transformarea fatală)
îți aminteai vag de mine
femeia parțial conservată
într-o poză digitală
ochii mei trăiau livresc copacul
brațele evocau combinația de escape-uri
(eram eu?! era alta!?)
încapsulată în rochie orange și
dureri de gleznă
cosmosul meu începea în dreptul
tentativei de luciditate
făcea înconjurul infinitelor
incertitudini
ca pe ecran... jocul nostru se derula
un fel de-a v-ați ascunselea
de bună-credință legată la ochi
îți acordam credibilitate
habar nu avea muntele de prinosul meu
nebunia ta mă păstra aproape intactă
nu știam eu dacă din vanitate... dacă
din vreo iubire...
între timp pierdeam sentimentul
tragicului
imposibilă, întâmplarea își redefinea
înțelesul
când august pregătea noile căderi
nu se sfia pământul să îngroape
dame de pică
își făceau în trombă intrarea
răsuflau gâfâit înăuntrurile
istoria se scria
în romburile vide
ale dresurilor-plasă
am resetat calea
drumul acela încercuit cu smochini și cu
frică
preambul pentru eventuale înclinații
estetice
asprimea vegetală îmi desăvârșea
simțurile
fetiță, formatam coloană infinitezimală
lanțul desfășurându-se
de la mine spre mine
în văzul unei lumi năpădite
daliile înfloreau marginea șoselelor
în praf aceeași apă preschimba chipurile
unica memorie afectivă incrustată în
biserici
într-o despietrire de stâncă
mi-am regăsit locul
ziua de azi nu poate fi
decât despre pescăruși
despre felul în care
într-o grabă... într-o copilărie
mi-am luat libertatea
de a mă ocupa
nu de priorități
am rupt pânza aceea densă
întreținând iluzia continuității... a
iubirii
n-am ignorat timpul... controversele....
nici concurențele dintre oameni...
trădările
toate maldărele acelea concrete
purtând greutatea neantului
vraful de somații
mi-am spus:
spaima poate să mai aștepte
eventuale germinații estetice
într-un spațiu virgin
în care s-au conservat
nepervertite culorile... în fapt
amintirea fiecăruia de celălalt
am deprins intuitiv înțelesurile
trudind să le umplu cu fericire
în oglindă mi-am dat cuvântul de onoare:
nu sunt asemenea celor mulți!
nu mă tem de însingurare!
am învățat să port albastru-cu-bleu
frumoasă inutilitate într-o lume
fantastă!
subtilă... adică Femeie
am răscolit aparențele acestea
fotonii demiurgici populând
profundul cromatic
orice lucru se cuvine
a fi scos din anonimat
rostind nuanțele adecvate
altfel degeaba pasăre!
altfel degeaba om!
ziua de azi nu poate fi decât despre
pescăruși
această trezire la realitate când
înțeleg
că orice moarte se declanșează
cu anihilarea centrilor durerii
în deplină cunoștință de cauză optez
să mă doară
desfrâul
meu
punând sub semnul întrebării
definițiile de dicționar
convingerile... prejudecățile altora
numai pe mine neintrigându-mă
care va să zică
10 nuanțe de mov
cireșe de august
inele bombate cu piatră
și nonșalanța aceasta a trecerii
de la știință la artă
(viceversa: propoziție adevărată)
secvențele macro decupate
din universul minor
înnobilate la scară cosmică
probabil cu pila vreunui înger
de nu cumva personal voi fi vinovată?!
cum spuneam...
spectacolul de la fereastră
cuvintele confundându-se
-n creșterea ierbii... a două-3 aripi
ciocolata-cu-rom-și-stafide
orgasmele la spiritualitate
parfumul luat direct din magnolii
valsul subtil... personalizarea abc-ului
roșu-asortat-cu-orange
nesăbuințele într-ale descifratului
în sfârșit
ziua de duminici
întinzându-se de la origini
până hăăăăt depaaarte... la tine...
oja mea de culoare ambiguă
oglinda minusculă cu-arțar-și-cer
una alta marea scufundând seceta
lumile trupului amatoare
de clișee și de moarte
versus
lumea ta
de parbrize și neoane
fugile clandestine în miez-de-întâmplare
derogările de la normalitate
unduiri lipicioase... hipermutații
apucăturile damelor ușoare
goale-de-tot luându-se la întrecere
cu baloanele cu heliu:
parașutare eșuată!
fluieratul acela lipsit de subtilitate
vânatul de duzină... produsul în serie
iluzia dobândirii... fantasma situării
în masculinitate
grimasele tale de cerber
înfierbântat și nevrotic
neînstare de 1 Femeie
!poate-o dalilă
îți trebuie!
codul tău etic – cod de bare
descifrabil după legi de minimarket
recunoașterea optică a caracterelor
principiul frumuseții eronate
depresiile tale într-o pasageră
luciditate
felul acela în care pe mine mă faci
vinovată
de sugrumarea Iubirii... de inutilitate
și
te complaci
dependențele îți restrâng aria oxigenată
ai nevoie de dragoste... intuiești cumva
în realitate te umpli de moarte
o lume se perindă
nu contează acordul subiectului cu
predicatul
poate numai rostirea dialectală a
afectului
trupurile se îmbulzesc pariind pe
nedivinitate
performanțele se măsoară în
hectare-sex-putere
când înțelesurile se închid în
derizorate
boala ta îmi impune eliberarea
chit că pentru asta voi face moarte
all
inclusive
lucrurile se iau. se așază fiecare la
locul lui
când cu un sentiment galben-albăstrui…
când al inutilității
cireșii se mângâie din vârful cuvintelor
ca unor copii mari li se dă iluzia continuității
se sare mai apoi într-o asumare tandră a
necurajului
peste chestiunile minore
aglomerația minibarului
gările cu stații tumefiate
un gest în afara feed-back-ului
boala incurabilă…
senzația departelui…în ultimă instanță…
soarta!
se merge drept
la răstimpuri cu sufletul înclinat
spre acel „prima oară” al unei magnolii
se zăbovește fără de vină
în preajma câtorva nuanțe:
necesar-cu-accidental/ fluture-cu-om/
arabesc împăiat
toate acele detalii ieșite ca dintr-o
cutie a pandorei
din cântecul fărâmițat al boemului
se ia realitatea
se pune față în față cu tine
fără vreun simț al superiorității
se așează deasupra ei
cu imaginația rectilinie
curbându-se în ritm cu moliciunea
universului
contracarând-o
se fluieră
7-spre-5 silabe
către amuțirea materiei
în fapt poemul acela minuscul
purtând în cârcă ditamai cosmosul
se declamă: nor-ma-li-ta-te
(Poezii din volumul în curs de pregătire: O
Leoaică îmi traversează centrul)
Mai multe poezii și profilul autoarei
aici: Daniela-Luminița Teleoacă
Citește aici poezii semnate
Daniela-Luminița Teleoacă: Poemele iubirii, El ne ținea într-un pumn cu
Iubire inima, în absenţa din preajma Copacului, Voi fi pasăre, dreptul la Frumusețe
Copyright © 2020 Daniela-Luminița Teleoacă
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment