ANA ARDELEANU

Am trecut prin mine însămi

Și nu m-am luminat de înțelepciune

Câmpul nu mi l-am arat

N-am semănat n-am cules

N-am stârnit invidia bogatului nemilostiv

Ochii nu mi s-au bulbucat

Stând atârnată albastru în lațul rațiunii

Aripile nu mi le-am udat în Iordan

N-am avut atitudinea individului corporatist

N-am dat rest la sumele mari

Pe care viața mi le-a dăruit

Și n-am apăsat pe butoanele roșii ale mâniei

Nici ale frustrării

Cele de dincolo de sine

Care cu o mână dau și cu alta iau

Rămânând într-un echilibru precar

Cu urechea atentă

La ce se întâmplă

În berăria inimii mele

Unde cântă un cuc 

Iar o mierlă

Cu intenții matrimoniale

Dansează 

În familia mea

Toți au studiat fizica cuantica

Au fost milorzi

Și în sfârșit nonagenari

Tăind moțul secolului următor

Cei din familia mea purtau ochelari de lumină

La miezul nopții

Erau acei trăitori de dincolo de ape

Din locul de  unde se rupe floarea de nu-mă-uita

Chiar de la mijloc

Schimbă-ți numele mi se spune

Schimbă pasărea de pe umăr

Orice, numai familia din inima ta NU

Veșmântul frivol care îmbracă ideea de trup 

Poziția și distanța față de aproapele tău

Ora de dragoste a celor ce vin și pleacă

În dangătul orologiului de noapte

Numai familia din inima ta NU

Am purtat în mine o dragoste

Din care am aprins toate chibriturile

Și-am luminat

Am fost eu sau alta

Nici nu mai contează

Căci acum e aproape nimic

În locul unde s-au întâlnit apele

Am purtat în mintea mea

Copilul cerului

Gaura făcută pentru a scoate capul

Era lațul pus de Dumnezeu

Pentru a mă prinde și pe mine

Înlăuntrul placentei

Acolo să pot spune A

Acel A care începe toate lucrurile

Și le dă mai departe

Cu scutece cu tot

Încât fătul să nu se piardă

Port în mine umbra de rubin

A unui om bătrân

Numai înțelepții se acoperă cu ea

Gândul de catifea nu poate protesta

Împotriva celor ce ar crede

Că în cuibul acesta de liniște

Nu mai există nimic

O carpetă învechită

Doamne înnoadă firul versurilor mele

Dar nu-l croșeta

Două pe față două pe dos

Ci numai pe față

Numai de bine

Cântând ca o privighetoare

Adunându-mi rostul

În solarul inimii Tale

Căci, Doamne

Carpetă înflorată

De sub mâna Ta

E propria-mi inimă

Pe care se odihnesc îngerii

Câteva vecine fac glume cu ei

(Ele nu cred în nemurirea mea)

Îmi cercetează inima cu lupa

E o carpetă învechită, spun

Nu e demnă de îngerii aceștia bucălați

Și-i iau de braț

Lepădându-i de mine

În timp ce noaptea

Îmi cumpără jaluzele

Pentru ca ziua ce vine

Să nu-mi decoloreze inima

Să nu o lase

Fără masca de oxigen

Ana Ardeleanu: S-a născut în satul Vâlcan, com Ciuruleasa, jud. Alba. A urmat cursurile Institutului Pedagogic (1976), după care a fost repartizată în com. Negru Vodă din județul Constanța. Începând din anul 1993 locuiește în orașul Mangalia. A debutat în revista „Luceafărul”. Poezia i-a fost remarcată de scriitori de renume precum Geo Dumitrescu, Constantin Ţoiu, Ion Gheorghe, D.R. Popescu, Nicolae Motoc, Ion Roşioru, Marius Tupan, Arthur Porumboiu, Nicolae Dan Fruntelată,  etc. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Alba - Hunedoara). A fost distinsă de Uniunea Scriitorilor, Filiala Alba - Hunedoara, în 2021, cu o Mențiune specială pentru întreaga creație poetică. 

Coautor în antologiile literare: Poarta inimii (1974), Alba Iulia, La porțile soarelui, Constanța (1978-1979), antologia de poezie dobrogeană Fereastra dinspre mare, Constanța (1995), Solteris, Mangalia (2005, 2007, 2010, 2012, 2017), Confluențe poetice (2013), Autograf pentru m(â)ine (2013), Almanahul Poeziei de Război (2015), O altfel de istorie a literaturii contemporane (Târgoviște, 2016), Damele metaforei (eCreator), Filoverba Magna (2017)

Cărți publicate:

Noris (premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea, 1998)

Poemele Evei (1999)

Vinovată de utopie (2000)

Loc pentru arderi (2001)

Cartea vârstei (2002)

Fără aplauze (2003),

Arzând pustiu-n pipa depărtării (2006)

Coletul cu îngeri (antologie de autor, 2008),

Eternitatea fără chip (2010)

Tăcerea magnoliei (2012)
Poeme de seară (2014),
Granițele încumetării (2015)
Însemnări din tura de noapte (2016)
Eu și celălalt Eu (2018)
Garderoba cu șoapte (2018)
Realități intezise (2020)

Rocile (2020)

Un corp de iluzii (2021)

Jocul cuvintelor fără lacăte (2022)

Poezie pentru copii:

Poezie pentru copii (2000)
Grădinița de vis (2005)
În poiana florilor (2006)
În țara lui Bobuleț (2016)

Poezii pentru cei mici (2017)

Întâmplări cu Amelin (2018)

Mofturică (2019)

Citește aici mai multe poezii semnate de Ana Ardeleanu: Garderoba cu șoapte, Între mare și Dumnezeu, Ca un praf de cretă, Ana, Un corp de iluzii, Scamele cuvintelor

Copyright © 2017 Ana Ardeleanu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.