ANA ARDELEANU - UN CORP DE ILUZII

 

Ana Ardeleanu - Un corp de iluzii (Editura Neuma, 2021): Ana Ardeleanu își continuă aventura lirică, luminoasă, deși uneori contorsionată, în care se adresează cititorului, dar și sieși, cel mai adesea la persoana a doua: ”mâinile gândurilor te frământă”. O poezie care se definește precum ”o pâlnie/ prin care ai turnat vin de ambră”. Puterea aromelor nu perturbă gândul unei poete care nu face din vers proverbiala armă, nici plugul invocat de Arghezi, ci o lupă sau chiar un microscop pentru a surprinde articulațiile fine ale raționamentelor sensibile. (Horia Gârbea)

notificare

haina nopții s-a rupt în coate
prin orificiu format
picură parfumul extras din florile de plumeria
cum şi stelele aflate pe sticla de cognac
devenite armata roșie a sentimentelor

florile de plumeria s-au uscat
nimeni nu le-a mai schimbat seva
au stat închise în casa lor de lemn
până au venit îngerii botanişti
să întrebe de acordul semnat cu natura
însă nimeni n-a ştiut să spună că lângă ele
şi-au măsurat puterile lumina şi întunericul
iar câteva semne de mirare le-au urmat exemplul

lumina nu este atât de bună cum se declară în text
iar florile se ţin în borcan şi nu în vaza de rubin
aici desigur rămâne suficient loc pentru speculaţii
şi pentru concluziile îngerilor botanişti
care “nu dau din casă”
secretele sunt păstrate în diferite culori,
în diferite teme
dezbaterile vor fi atenuate
doar în culorile neutre

arma care te indică

arma care te indică drept ţintă
este degetul arătător
el are treburi de făcut în pieptul tău
ce saltă în şaua unui cal Appaloosa
aflat pe hipodrom
Berta, tu eşti ultima
pentru că roibul tău şchiopătează
o pisică spion
trece printre picioarele lui
încercând să ascundă adresa
unde ar trebui să ajungă
orice închipuire
pentru a cânta muzică reggae
neacceptând să cânte o baladă
în versurile căreia
degetul arătător să-şi descarce cartuşul
în orice direcţie
numai în impresia
pe care o ai despre mine
nu
şi nici în steaua aflată
pe fruntea unui gând subţire
ca o pojghiţă de gheaţă
aflată într-un pahar de rubin

lacrimile ning

ca să fiu în siguranţă
am sacrificat o poveste de viaţă
şi câteva globuri pământeşti
pe care le-am spart
în locul unde se află emisfera nordică
iar acum lacrimile ning
mi-am ascuns mâinile la spate
pentru ca nimeni să nu vadă
ce au înfăptuit
din ce cuibar al sudului
au furat un ou de pinguin
înroşindu-l ca de sărbătoare

în siguranţă nu mă simt nicicum
când văd că mi se ia din faţă
porţia de iubire şi speranţă
aşa cum ai lua mărul
şi l-ai înapoia şarpelui
să-l cureţe el de partea bolnavă
ce şi-a pierdut zâmbetul şi influenţa
pe Terra

vin de ambră

ai făcut din poem o pâlnie
prin care ai turnat vin de ambră
umplând, până în buza dimineţii
paharele secate
din Dumnezeu ştie ce motiv
pe etichetă nu era trecută nicio sumă
indivizii aflaţi la aceeaşi masă
îşi tot rodeau unghiile
fără să ceară nota de plată
fără să zornăie mărunţişul
adunat în burta unui peşte de sticlă

cine-şi trece în dreptul tău datoria
să nu te fi privit în faţă niciodată
să nu se fi simţit vinovat
în felul de-a te fixa cu privirea
asemănător cu cel conştient că deoache
şi descântecul cu nuferi nu-l ştie
nu a primit, în avans, mila Domnului
nici subiectul de maturitate
pe care să-l poată rezolva
de la prima încercare
încât să-i rămână suficient timp
pentru a umple paharele secate
cu vin de ambră

numai în somn

mângâi cutia craniană
inteligenţa şi cele două păsări de curte
doi miei care se află înlăuntru
doi porumbei ce uguiesc pe casa scării
apoi îşi iau zborul spre locul genial
văd picioarele de balerină ale căprioarei
alergând pe poante în jurul tigrului
pentru a-şi salva onoarea
în total o grădină zoologică
şi-un singur serial
eu sunt eroina ce trece prin cadru
purtând cutia craniană pe palme
înlăuntrul căreia voi intra
ca în arca lui Noe
pentru a mă salva
şi pentru a-mi ţine jurnalul la zi
cu toate întâmplările
urmând ca atunci când mă voi trezi
să trasez o linie clară
între realităţile ce-şi fac titlu de glorie
din puţinul meu câştig
un guler de vulpe
şi o pereche de cizme
din piele de crocodil

m-aș împăca în verde cu natura

aş vorbi cu prietenii despre ea
înainte de-a abandona
la marginea pădurii
sutienul unei zile perfecte
în care desigur
îşi vor face cuib câteva mierle
nu mai vreţi să vorbim despre mierle
cine le-a fixat în acest tablou idilic
să i se urce ciorile pe braţe
şi să rămână acolo imprimate
precum un tatuaj
de care să nu mai poată scăpa
noaptea să-i apară în faţă
un vers cu pene de corb
scris de Edgar Allan Poe
iar ca alternativă
pasărea paradisului
ale cărei culori
să le înfăşoare de două ori
în jurul gâtului
nu ca intenţie de sinucidere
ci aşa…
ca la serbările câmpeneşti

strigătul de eliberare

vreau să trăiesc o experiență unică
să fiu tu
atunci când îți măsori din ochi adversarii
să fie mici cât să încapă într-o coajă de nucă
dacă se poate toamna
sau când are Dumnezeu timp să-i îndrepte
ca pe o coală de hârtie
să-i pună în buzunarul de la piept
lângă stilou la îndemâna inimii
pentru a putea scrie versuri pe bicepșii lor

aceasta ar fi dorința mea cea de bună ziua
dar și de noapte bună
când greierii cântă în sângele pământului
iar eu mă simt cineva, fiind tu
plantând nuci tineri în toate versurile
nucile vor fi culese de copiii perfecți
fiii părinților imperfecți
ce beau apă sfințită cu vin
din aceeași cană cu mine
în rest, teritoriul vieții este vast
oricine poate întoarce cheia în ușa ei
își poate boteza motanul
cu numele de Fritz

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Ana Ardeleanu
Citește mai multe poezii aici: Garderoba cu șoapte, Ca un praf de cretă, Ana, Jocul cuvintelor fără lacăte, Scamele cuvintelor

 

Copyright © 2021 Ana Ardeleanu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.