OTTILIA ARDELEANU - PE TIBIA-N JOS

Ottilia Ardeleanu - Pe tibia-n jos (editura Rafet 2017, postfață: Ioan-Florin Stanciu, copertă: grafician Mihai Cătrună,  ilustrație: Alina Astăluș): Carte distinsă cu premiul „Mircea Micu” în cadrul Festivalul internațional de creație “Titel Constantinescu”, ediția a X-a, Râmnicu Sărat 2017.

„Luând ca sistem de referență această lume aproape uitată, Ottilia Ardeleanu pare să fi descoperit și concentrat în Pe tibia-n jos comoara străbunilor. Resursele ei sunt inepuizabile, trăirile, experiențele, sentimente cu învolburări idilice sau întorsături de destin recompun un tablou cu eroi decupați din trecut, al căror rol este acela de scoatere la lumină a rădăcinilor, de vindecare a memoriei și limpezire a unor afecte impregnate cu amintirile copilăriei trecute prin filtrul poetic al gândirii mature. Oamenii simpli fără ifose sunt ecoul observatorului lucid și sincer cu el însuși, în speță poeta, cu spirit critic și de autoanaliză privindu-se peste ani ca subiect al acțiunii. (…) Cartea este surprinzătoare ca întreg prin unitatea de fond a poemelor, tonul de confesional, monologul continuu din care nu lipsesc personaje memorabile, diverse ca tipologie omului de la țară, optimismul devine mod de a fi în exprimare, devine poveste și stil. Oriunde am deschide-o (cartea) vocea poetei intonează liric, cântecul uimirii, al candorii, al seducției nevinovate și primilor fiori: ...trebuia să mătur frunzele/ și numai în dreptul porții / ochii neastâmpărați săreau gardul/ în timp ce îngânam un cântec de-al nostru// când te apropiai de fântână/ inima începea să joace șotron... (de atunci fustele până la genunchi mi se par cele mai elegante).” (din cronica “Anotimpul Ottiliei”, semnată de poeta Ana Urma)

pe tibia-n jos

dădurăm ce dădurăm cu mâinile

și din piatră începură să iasă toate

istoriile hărțile și comorile

pe care nici nu bănuiam că

le-om descoperi vreodată

printre atâtea oscioare

dă-te mai încoa

dacă așezi ochiul fix în capul tibiei

vezi tot drumul strămoșilor

trecu limba în sus și în jos

șterse chibritul de obrazul lunii

își aprinse o țigară de foi

și fredonând un cântec

oltenesc se tot duse

da prin satu ăsta aproape nici ţâpenie

bună ziua

bună zâua da a cui ești fată

nu cumva a lu florea frate cu mitica din neamu ale ghiță

de ţâne pe-a lu savu ăla de vindea și pe dracu la târg marțea

ăla fată cum să-ți zâc eu de stă peste drum de marița pocita

de i-a fugit bărbatu de pin bătătură

cu una din alde simigiu na că uitai cum o strigă frumoasă de

se topea tot satu dupe ea

nu

da nu fi și matale așa de curioasă

aha fire-ai să fii

a lu bicică ești cu postrunga aia-ntre dinți

oleu ţaică pă cică ăia-s niște iubăreți

i-auzi și ce e rău

păi nu

(și flori de cireș se scuturară peste obrajii ei)

da lasă că nu mă ghicești matale cu una cu două

oi fi de-ale lu didu că tare te ții mândră

hai du-te unde te-oi duce da nu cumva să treci napoi să nu dai şi pe la baba

să-ți dau o mână de corcodușe să acrești ciorba

că iote ce mari crescură

bine oi trece să mă spovedesc

mulțumită

își legă baticul sub bărbie

şi se duse în singurătatea ei

cât gospodăria

mama ne aștepta cu sufletul la gură iar

pe atunci nu înțelegeam de ce

spre heleșteu era cale

de-o viață

nici că se putea mai mândru tata

avea patru-cinci undițe și o traistă

numai bună de vreo câteva kile de

roșioară

eu culegeam imagini

le presăram să știu drumeagul

înapoi rătăcitor

devenea arhaic printr-o pădure

de salcâmi unduiam tot felul de

gânduri

fluiera și tata așa

ademenitor

disecam râme într-o cutie

neagră

în timp clipocea o neliniște

curând tata se lăsa păgubaș

eu îi arătam poteca din

fragmente de copilărie îi

izbutea o tristețe molcomă

umărul meu nu-i ajungea

la umăr eram

prea mică

să fi înțeles că

fericirea e un fir de meșină

terminat în cârlige

tancuri

ăl bătrân cum îi ziceam toți

era mic și îndesat

nu știu unde încăpea atâta suflet

îl știau și alții de prin alte părți

de om bun și gospodar

făcător de case cum doar în legende mai aflai

a fost și pe la război

de aia iubea pacea mai mult decât nevasta

râdea el râdeam și noi țâncii fără să pricepem

a scăpat cu o cicatrice pe braț ofta când

de pe aici de pe uliță unii nu s-au mai întors

nici cu toate rugile

o mai certa pe leana că era prea darnică

de unde n-avea dădea la tot satu

lasă că n-oi muri făr de ciuru ăsta de mălai

zicea și se ștergea cu barișu pe frunte

uneori nici nu știa el câte lucruri ieșeau pe poartă

și nu se mai întorceau

mă lua pe genunchi toți copiii făceau cu rândul

să stea mai aproape de căldura lui

cu câte un codru de pâine pe care uitau să-l mănânce

bătrânu povestea de se făcea o tăcere până la margine

povestea cum au intrat rușii pe uliță călare

pe niște broaște țestoase uriașe

de se zguduiau casele și pământul cu toate orătăniile

ieșiseră toți să vadă  pe dincolo de uluci

țaica leana femeie frumoasă cu forme rotunde

își făcea de lucru cu niște turte

buneee de stătea mintea-n loc

că noi eram mulți și povestea se lungea până pe la apus

omul avea o groapă de var în spatele casei

zidar fiind avea și o covercă în care își ținea tot felul de

unelte de meșterit

acolo a ascuns-o pe țaica de teamă să nu i-o ducă rușii

departe auzise el că ăștia fură de prin curți

și femeile durdulii tare le mai mergeau la suflet

ea a stat o vreme acolo până s-a făcut un fel de liniște ca acum

fără să întrebe cum niciodată când era plecat cu lunile prin lume

de femeile lui sprâncenate

s-au născut într-un sat

când cădea seara

ca o buză supărată

ne adunam

în ulița retezată de livada de pruni

la cina cea

de taină

stăteam până se închina de culcare

satul

părea un coș cu pâini calde

flămânzi

ascultam pe unul

învățătorul

curiozității noastre

îi trebuia doar o sclipire

fiecare pleca spre casă

cu steaua lui în frunte

visele

se întâlneau

la cină

 

Citește mai multe versuri și profilul poetei aici: Ottilia Ardeleanu
Mai multe poezii semnate Ottilia Ardeleanu aici: Tremolo, Niciodată nu spune unei zile că e ordinară, Doze de plăcere, Schimb de vorbe cu Gabriela

 

Copyright © 2018 Ottilia Ardeleanu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.