ALEXANDRA STANCU

Suburbie

Pământul e departe

Și miroase a râvnă. E un oraș mic și

Ne știm cu milițienii. Ei ne dau dreptate

Dacă le dăm și noi ceva. E un oraș mic,

Ne știm noi între noi,

Uneori ne ascundem în lanul de porumb din curtea școlii,

Alteori ne înghesuim 7 într-o mașină

Și mergem departe, departe,

Cât vezi cu ochii

Unui orb

Și ne lungim pe jos, în bălării

Fără să ne mai gândim că

E un oraș mic și vecinii o să șușotească,

Ori că mamele o să trebuiască să ne spele,

În taină,

Hainele de duminică.

E un oraș mic, ne știm fiecare cu fiecare,

Aici se plânge când se mai naște un om.

Foametea

Reinventez roata ca să am ce să inventez

Eu nu mai sunt același de la

Începuturi

Un nătâng cu mărul lui Adam în gât

Bărbat al femeii

Pe care am învinețit-o.

Eu nu-s acela

Acum

Când femeia mea vine cu mărul în ascunzișul cald

Al palmei

Și mi-l întinde, zicând

"Na cultură"

Mă veselesc precum pruncul

Ce vede ochii mamei

Și reinventez roata

Ca să am ce să mai inventez

Pentru livada noastră

Cu

Meri.

Nepricepere

Viitorul înseamnă

Problemele cu care ne confruntăm

În fiecare zi

Popor înfometat de portocale

Noi avem

Ușile noastre cu geamuri închise

Mai bune față

De cele

De lemn

Care nu se închid

Ușile noastre toate au geamuri

Și nu ai unde să te pitești

Viitorul înseamnă tot ce ne caută

Cu lopata.

Garoafe

În pauza dintre două puncte de suspensie

Te așteaptă un al treilea punct,

O cruce înaltă cât Turnul din Babel,

Ori o garoafă înfiptă strategic într-o mână muncită.

Îți vine să și uiți că noul e ceva putred,

Ceva nepieptănat și cu cireșe în buzunar,

La fel ca fotografia de divorț ascunsă sub fața de masă

Ori ca marama pătată de vișinată

Îngrămădită sub ziarul Scânteia.

Oamenii nu reușesc să simtă gustul zilei,

Ei cred că garoafele se dau doar la mort.

Iată, deci, încă o dovadă

Că moartea-i un chilipir.

Note despre mine însămi:

Alexandra Stancu: Numele meu este Alexandra-Maria Stancu, am împlinit recent 18 ani și locuiesc în Craiova. Nu am să încep să înșir amintiri despre cum mi-am descoperit această "chemare" a scrisului dintr-un simplu motiv – nu am astfel de amintiri. Scriu de când mă știu. Deși am explorat zone precum cele ale nuvelei, ale eseului, ale epistolei sau chiar ale romanului, poezia este și va rămâne obiectul muncii mele. Am publicat, de-a lungul vremii, în diverse reviste precum Irizări, Rațiunea, și am participat la o mulțime de concursuri (la multe datorită insistențelor celor dragi mie, eu neavând cine știe ce așteptări), obținând premii notabile.

Volume de poezie:

Tentativă de filozof (sub pseudonimul Alia C. Șeicaru, editura Tipo Moldova, 2017)

Moșia lui Șeicaru (editura MJM, 2018)

Prigoana (editura MJM, 2018)

Schitul Șacalului / Jackal’s Hermitage (volum bilingv, editura MJM, 2018)

Țipătul tăcerii (editura MJM, 2019)

Death ain’t nothing but a damned bargain (volum în limba engleză, editura MJM, 2020)

 

Pagină de Facebook: Alia C. Cioran

Copyright © 2020 Alexandra Stancu (Alexandra-Maria Stancu)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.