ANA URMA

Tablou sinoptic

drept pretext pentru zbor

<desenez mai întâi colivia>

Potrivesc printre gratii albastrul

adaug semințe de liniștea mea

recitesc din pessoa prevert

și aștept

vegetează parfumul în floarea de rodiu

pe deasupra grădinii fără glas

șovăielnice umbre culori fremătând

aproape un fluger de aripi

nori de vată și vântul îngână

descântecul ploii

mi-e dor de o pasăre stea

schițez puncte roșii pe foaia apatru

o linie dublă închipuie zarea

sub penel păpădii înflorite

cerul crud îl închid

într-o boabă de rouă verzuie și

copacul ușor legănând

colivia

sycomore un gând numai unul

printre crengile ude alunec

odată cu vântul

cu o tușă deschid colivia

și văzduhul se umple

de cântec

Mesaj de departe

iubite se pierde semnalul
sunt norii şi ploaia aproape de noi
sub mulţimea de mâini terminate cu taste
se frâng reţelele ning transfuzate sub piele
picături virtuale bat tactul ferestrelor oarbe
privirile reci suspectate de fine atingeri
au blocat curcubeul între patru pereţi

ajută-mă tu să ies din sistem cu un ceai aburind

ia-ţi portţigaretul fularul fixează şi placa în timp
cu un ac argintat activează masivul central
gema munţilor noştri înfloreşte sub coaste nervos
tu conduci în cuvinte spune stop tânguirilor false
soarele încă se divide la noi şi-mpreună putem

să dăm îndărăt câte-o filă vorbind

să mutăm pe acum în trecut şi trecutul în suflet
cum livada de vişini îşi mută parfumul pe scenă
tot mai sus pe colină cu urechea lipită de braţ să sorbim
anotimpul din ţipătul ierbii şi seva fierbinte
să ne facem siesta extremă cu sâmburi şi flori lepădate din nou
în pământul preaplin de apele ploii tu să-mi pui o agrafă în păr
firul verde de laur cu albastrul unit în priviri
să chemăm duhul lămpii să mai facă minuni
cu puterile noastre să aprindem lumina pentru fluturii vii
aerul să ne respirăm reciproc în cuvinte
înc-o vreme iubite

să fim să ne fim

Ora tăcerii

Păşeam acrobatic între noapte şi zi

îmi ţineau echilibrul nevoia de tine

luna soarele partenerii fideli deopotrivă

căldura şi umbra

În zbatere mută copacii

lăsau peste umeri zăpezi de petale

în plete fâşiile nopţii înnodate subţire sub stele

sclipeau irişi mii

Doream să te văd era ziua ta

pierdut în mulţime ca un bob de muştar dus de vânt

vii şi morţi în torente treceau valuri valuri călcau

şi călcam în picioare firul razei plăpând

Pâlpâiau lumânările viu înţelesul luminii

Casa ta era luminată sprijineai câte-o cruce în mers

şchiopătai cu cei slabi alb toiag celor orbi nevoiaşilor

haină

apăsat sub desagile grele ne purtai triumfal pe grumaz

împărţiţi în fărmâme flămânde sau goale de tine

te lăsai mistuit mai departe în rugi

apa ochilor tăi ungea osii vechi împăcărilor vanităţilor

aşteptărilor umilinţelor

Singur tu pregăteai pentru cină trupul tău mărunţit noi luam flăcări vii

vin şi pâine

Ana Urma: (n. 24 noiembrie 1957): A debutat literar în anul 2009, la editura online Semănătorul, cu volumul "File de jurnal fără sfârşit" (publicat în format electronic). Începând cu anul 2010 este prezentă în numeroare antologii sub sigla cenaclului Lira21 și ale grupului Romanian Kukai. Locuiește în Vaslui.

Volume publicate:

Isadorable (poezie, editura Art Book, 2015)

Ploaie de vară (haiku, editura Pim, 2015)

File de jurnal (poezie, editura Pim, 2016)

Urma soarelui (haiku, editura Rafet, 2018)

Copyright © 2018 Ana Urma

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.