GEORGE BOLDEA

Poezie interbelica














Pastel de sară

revista CosinzeanaNici un tremur de liană;
Soarele visează'n pat,
Luna nouă - o sprânceană -
Lasă sănătatea'n sat.

Iar plugarii ca fantasme,
Istoviţi spre casă vin,
Cu-a livezilor miasme,
În cămeşile de in.

Pitpalacul se aşterne
Hohotitului său cânt,
Liniştea'n ninsori se cerne
De sub cer peste pământ.

Lumea greerilor multă
Sună'n harfe note dulci,
Fluturii de noapte-ascultă
Basmul florilor din lunci.

(poezia de debut - revista “Cosînzeana” – 25 octombrie 1923)


Fecioara de zăpadă

Îngenunchiat în visu-i, de Irod,
Amorul a’nghieţat desculţ, pe drum,
Omăt tăinuitor de rod
Fecioara se vrea'n cald nearătat de fum.

Cunună de martir, un cuib uitat,
Căzând, spinos, în cale-i, o înfioară
Şi n’o mai văd: e draga-mi o comoară.
Pe casa dânsei cerul a împlântat

Tremurătoare stea, tremurătoare stea.
E semn că se'mplineşte o minune.
De ce mi-e turma oare prefăcută'n nea
Şi florile ucise în păşune?

Doar inima-mi ce creşte ca s'o vadă,
De visuri legănată, e o floare.
Aş vrea să simt că-i sângeră’n zăpadă
Când adorate-i arde'n cingătoare

(Revista “Abecedar” – 21 decembrie 1933)


Drumul

Trudit şi prăfuit printre ponoară
Aşa de alb îşi face drumul treacăt,
De par’că l-a scăpat bătrâna moară
Din gura-i ce sfărâmă-al gârlei capăt

Ca sfântul ispitit de albe zări
Curgând prin a pădurii sihăstrie
Se'nchină când şi când în ondulări
Şi tot mai mult s'afundă în pustie…

Mântuitor, cum el de veacuri duce
Spre înflorit liman a lumei oaste
Martir se restigneşte pe-o răscruce
Şi-o suliţă de stea îi cade 'n coaste…

(Revista “Abecedar” – 6-13 iulie 1933)


Înserare

Gingii de zări arat'un ferestrău
De munţi dinţaţi ce trec nemărginirea
Şi nodul soarelui - tăiat pe hău
Îşi cată iar, în alte părț, mărirea…

L'apus se leag'un nor cu sfori de ploaie -
Ţâţână'ntre pământ şi-un cer posac -
Iar ziua se desprinde ca o foaie
Gălbuie din al timpului copac…

Pe scripăt luna prinde să măsoare
Argint pe-al mării taler ce-l străbate, -
Pe valuri umblă Crist, când la picioare
A stelelor popoare-i cad, curate…

(Revista “Abecedar” - 6-13 iulie 1933)


revista AbecedarGeorge Boldea (n. 16 mai 1905, Mercheaşa, judeţul Braşov – d. 9 decembrie 1934, Cluj). Fiu al Bucurei şi al lui Abraham Boldea, ţărani. A făcut liceul la Dumbrăveni. “Universitatea o face la București (notă: Facultatea de Litere şi Filosofie) și e licențiat în 1929 cu bile albe. Cariera sa de profesor a fost destul de frământată (notă: a fost professor în Odorhei, Carei, Cristur, Brad, Turda şi Năsăud). Era epoca de tristă amintire a guvernului iorga, când învâțământul a suferit cel mai mult. Dar una din opririle sale prin câteva târguri ardelene, ne-a dat nouă frumoasa apariție a revistei “Abecedar”, în Brad, unde împreună cu Emil Giurgiuca au cătat să pulseye ozon și entuziasm.”(1)
A debutat în anul 1923 în revista “Cosînzeana” cu poezia “Pastel de vară”. A publicat versuri, proză și articole în revistele “Năzuinţa”, “Datina”, “Convorbiri literare”, “Universul literar”, „Gând românesc” etc. Singurul său volum de versuri, “Soliloquii” a apărut postum, în 1938, datorită devoţiunii prietenului său Emil Giurgiuca. “Arta lui George Boldea are ca teme fundamentale dragostea, moartea și viața. Toate aceste motive îmbrăcate într’o haină colorată și pitorească, sensibilizată după gradul de simțire personal al poetului, care în ce privește viața lumească nu s’a bucurat de un destin prea fericit. Moartea crudă l-a răpit prea devreme din rândurile noastre. În floarea vieții George Boldea și-a dat obștescul sfârșit. Neputându-se realiza integral, versurile rămase - o frumoasă amintire – dovedesc vitalitatea poetică a unui autentic și sensibil poet, care se pare că a legat soartă de prietenie cu Ion Moldoveanu, Pavel Dan, Gib I. Mihăescu, etc.” (2)

(1)  George Popa - articolul “Pentru amintirea lui George Boldea” – revista “Lanuri” nr. 5 – 6 1936
(2)  I. A. Terebești - articolul “Zece ani de la moartea lui George Boldea” – revista “Luceafărul” –numărul din ianuarie – februarie 1945

Niciun comentariu

Un produs Blogger.