RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA) - DE-A V-AȚI ASCUNSELEA CU SINGURĂTATEA
Ramona M Covrig (Maria Cernegura) - De-a v-ați ascunselea cu singurătatea (editura Semne, București, 2018, coperta: pictură de
Ștefan Sileanu, acrilic pe pânză, din colecția personală): Noua apariție
editorială, inspirat intitulată De-a v-ați ascunselea cu singurătatea (editura
Semne, București, 2018), a extrem de talentatei poete, e precedată de un Cuvânt
înainte în care doctorul de suflete, cum îi place să se recomande, scrie despre
psihoterapia prin poezia pe care o concepe ca eliberând sufletul din
constrângerile lui, ca și de o notă la fel de avântată prin care le mulțumește
călduros celor ce au încurajat-o în demersul poetic (...) Poetă de real
talent și de mare sensibilitate, Maria Cernegura, o voce de mare acuratețe
lirică, e, printre altele, și autoarea unor incantații memorabile: „și m-aș
duce/ m-aș tot duce/ pân’ la troiță/ în răscruce/ să mă-nchin iubirii mele/ să
mă apere de rele/ și să fac o sfântă cruce/ pentru vremea ce mă curge”
(extrase din recenzia semnată de poetul Ion Roșioru)
Se făcea că ne hrăneam
dintr-o pâine rotundă și mare
și nu ne mai săturam de bună ce era
toții ne temeam că n-o să mai fie
dar fiecare avea partea lui
cu miezul ei ne trăiam viața
și când nu mai puteam de oboseală
ne culcam sub coaja uscată
cu fața spre cer
pâinea nu se termina niciodată
doar noi…
Scrisoare
către tata
E totul așa cum ți-ai imaginat tată
pe lângă noi a trecut un meteorit de platină
ai plecat de mult tată
n-am cui spune să înțeleagă
pe lângă noi a trecut un meteorit de platină
ai plecat de mult tată
n-am cui spune să înțeleagă
ce mai e cu mine
așa cum înțelegeai tu
așa cum înțelegeai tu
în tăcerile tale
tată, minunile continuă să se petreacă
primăvara crește iarba la loc
și copacii înverzesc de fiecare dată
primăvara crește iarba la loc
și copacii înverzesc de fiecare dată
vara dogorește pământul ca-n vremea copilăriei
îți mai aduci aminte
mergeam pe malul Bistriței – tu pescuiai
noi băteam apa cu picioarele speriind peștii
noi băteam apa cu picioarele speriind peștii
iar cerul se odihnea pe obrazul apei
de toamnă ce să mai zic
umblă desculță
își scutură frunzele până la ultima
lasă vreascuri în urmă
umple pământul de foșnet
își scutură frunzele până la ultima
lasă vreascuri în urmă
umple pământul de foșnet
iarna tot iarnă cum o știi
puritatea omătului ne acoperă pe toți
puritatea omătului ne acoperă pe toți
Eu îți tot vorbesc și tu
poate ești ocupat cum erai în viață
ce faci acolo toată ziua ?
erai bun cu pământul acasă
ce sădeai
cu mâinile tale măiestre
ce faci acolo toată ziua ?
erai bun cu pământul acasă
ce sădeai
cu mâinile tale măiestre
rodea
mi-e dor de tine tată
și eu mă apropii de cer cu fiecare zi
și eu mă apropii de cer cu fiecare zi
ce trece.
amfora
cineva îmi confundă inima cu o amforă
în fiecare zi mi-o smulge din piept spunându-mi
cu ce vrei să cărăm apa aceasta femeie
nu vezi că ne inundă pe toți?
în fiecare zi mi-o smulge din piept spunându-mi
cu ce vrei să cărăm apa aceasta femeie
nu vezi că ne inundă pe toți?
trei
vămi
ai iubit?
da! voi zice și-i voi întinde poemele
și El o să-mi spună: – intră!
și voi trece de prima poartă
și El o să-mi spună: – intră!
și voi trece de prima poartă
ai construit o casă?
mică Doamne, dar caldă;
mică Doamne, dar caldă;
liniștea îmi vizitează fereastra
– treci!
ai sădit vreun copac ?
mi-a crescut o pădure în inimă
și când păsările n-au liniște în cer
mi-a crescut o pădure în inimă
și când păsările n-au liniște în cer
deschid inima și le-o ofer
– vino lângă mine, îmi spune
să vorbim despre păsări!
Luna
mi-i mamă
mi-i soră și frate
și cana cu apă
bucata de pâine
sărutul de seară
și ruga fierbinte
și cerul albastru
și ziua de mâine.
cântec
Nor pe cer purtat de vânt
bob de abur, strop de gând
albă floare sub zăpadă
iarbă amară în livadă
nuc tăcut, umbros, cărunt
sau orice din câte sunt
bob de abur, strop de gând
albă floare sub zăpadă
iarbă amară în livadă
nuc tăcut, umbros, cărunt
sau orice din câte sunt
numai om eu n-aș fi vrut
să mă nasc pe-acest pământ
pasăre m-aș fi făcut
dacă cerul m-ar fi vrut.
Secetă...
Ce vrei să spui?
că marea n-a zăbovit în deșert?
că Ra nu împinge soarele pe cer
că marea n-a zăbovit în deșert?
că Ra nu împinge soarele pe cer
să-mi salute ziua care pleacă?
ce vrei să spui ?
că stejarul n-a fost cândva ghindă?
că Prometeu nu ne-a iubit
că stejarul n-a fost cândva ghindă?
că Prometeu nu ne-a iubit
nu înțeleg ce vrei să-mi spui
chiar nu înțeleg
cu ochii tăi de rug aprins
îmi pârjolești pădurile
îmi pârjolești pădurile
și-mi seci izvoarele
…
patru
chemări
1
te-aștept în grădină
vino iubite
se surpă pământul sub nuc fără tine
2
vino degrabă
se usucă nucul
poarta a ruginit
nopțile sunt fără lună
vino să luminezi cu ochii tăi
3
grăbește-te iubite
mâine în zori vin tăietorii de lemne
și nucul e lemn
nu mai știi?
4
nu veni dacă nu poți
mi-e totuna
dar vino
las porțile deschise.
Mai multe poezii
și profilul autoarei: Ramona M Covrig (Maria Cernegura)
Citește aici poezii din volumele: Pasăre în devenire, Poeme, Iubire necheltuită
Copyright © 2018 Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)
Citește aici poezii din volumele: Pasăre în devenire, Poeme, Iubire necheltuită
Copyright © 2018 Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment