IONUȚ CALOTĂ - Hotel pentru păpuși/ Hôtel pour poupées

Ionuț Calotă – Hotel pentru păpuși/ Hôtel pour poupées (volum bilingv, traduceri în limba franceză de prof. Maria-Alexandra Iliescu, Editura Art creativ, 2025): Dintr-un instinct al inimii ia naștere o pledoarie pentru frumusețea cuvântului și a lumii însăși, în acest nou volum de versuri, Hotel pentru păpuși/Hôtel pour poupées, al lui Ionuț Calotă, tradus admirabil în limba franceză de prof. Maria-Alexandra Iliescu. Versurile au o voce profund reflexivă, cu ton meditativ şi metaforic, ce explorează idei ale creației, ale identității și ale devenirii prin poezie. Multe dintre texte au valențe existențiale și onirice, în care eul poetic pare suspendat între lumi, între realitate și viziune, între început și devenire, altele sunt mărturii ale unei lupte interioare, ale unei reconstrucții de sine printre ceea ce a mai rămas din realitate, printre ruinele acesteia. Poetica absenței și a golului este articulată cu o sinceritate aproape tăioasă, dar cu o sensibilitate subtilă, nelipsită de melancolie, de regret adânc (...). (extras din cuvântul de întâmpinare semnat de poeta Daniela Toma)

☼

Când eram mic
scriam pe cioburi de hârtie
în cabina în care țineau închis telefonul
și voiam să mă fac îmblânzitor de zmeie
Desigur
acum nu mai sunt tânăr
Trupul meu s-a oprit din creștere
Acum mai cresc
doar în mintea mea

☼

Când eram copil 
și voiam să mă refugiez undeva 
unde să fiu singur 
mă duceam în spatele casei 
Acolo stăteam spate în spate cu ea
Mă lipeam de perete și mă linișteam
şi mă regăseam
Din acel loc 
care îmi aparținea doar mie 
plecam cu multă energie și forță
de parcă o făceam 
ducând toată casa 
în spinare 

☼

Sunt un adolescent de 60 de ani
Alerg cu vânătăile la vedere
în automobilul meu de lut
Durerile sunt iubitele mele
iar mâinile le rotesc ca o eoliană
cu palmele ca niște scoici de metal
în electroliza resturilor de petale
despărțind fricile unele de altele
Am pielea din cărămizi de aer
și toate cămășile descheiate până la brâu
Sunt un adolescent de 60 de ani
Am doar o singură față
dar mai multe universuri interioare infinite
Mă mișc precum o marionetă
care a supraviețuit tuturor virusurilor
și moartea o îmbrățișez
ca în toate visele mele

☼
 

Tatăl meu e mai tânăr decât mine
Din degete îi cresc muguri indigo
când desenează primăveri pe cer
Tatăl meu e mai puternic decât mine
El poartă în fiecare dimineață
toți munții în brațele lui
crengi

☼

Sunt umbra ta!
Îmi reamintesc că eu doar visez 
tot ce mi se întâmplă
iar inima mea
de plastilină
se plimbă goală
inutilă
pe nevăzuta planetă
pe sub ziduri care se înalță
să rănească 
cerul

☼

E o zi perfectă pentru liniște
așa că am dat scroll zilelor scurse
în lumea mea de 17 metri pătrați
Am văzut acei copaci
de parcă erau în camera mea
Dacă întindeam mâna puteam
să-i simt cum cresc    
Așa am devenit un Sisif modern
Am scris această carte deși știam 
că nu interesează pe nimeni
De fapt am scris o singură poezie
într-o mie și una de variante


Mai multe poezii și profilul autorului aici:

• Ionuț Calotă

Citește aici poezii din volumele: 

• Cum să supraviețuiești în dragoste
• În lumea lui Magaie
• Orașul tatuat
• Cu secera și ciocanul la gât
• Cel care hrăneşte ceasornicele

Copyright © 2026 Ionuț Calotă
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---

---