IONUȚ CALOTĂ - CUM SĂ SUPRAVIEȚUIEȘTI ÎN DRAGOSTE

Ionuț Calotă – Cum să supraviețuiești în dragoste: Acest volum vine din mijlocul sincer al lumii, se ridică precum o melodie și se așază apoi pe marginea unei splendori, o gură de aer proaspăt de care nu te poți ține la distanță; îl ai și-l mai vrei îndată ce l-ai atins cu privirea și apoi cu mintea florilor; nici măcar nu are rost să te mai gândești câte realități există între una și cealaltă; emoția, echilibrul interior și forța trăirilor te răscolesc, dar cea mai mare forță este inteligența, ea se îndreaptă înspre dezvăluiri de sine, uneori până la indiscreție, alteori doar atingând forma clipei cu o singură geană, ambele fiind, însă, profund umane; poate tocmai din acest motiv versul este atât de curat, își dorește să respire chiar sensul său cel mai profund. (...) După lectură nu poți gândi altceva decât că această întâlnire a fost unică și ți-a umplut inima, a fost timp pentru iubire. (extrase din prefața volumului semnată de prof. Daniela Toma, director al editurii Art Creativ)

Volumul de poezie semnat de Ionuț Calotă și publicat de editura Art Creativ în cadrul Colecției Triumf a fost distins cu Premiul de debut  la Festivalul Național „Virgil Carianopol”, cu Premiul de debut la Concursul național de volume „Poezia – Oglindă a sufletului”, cu Premiul pentru volum la a XXX-a ediție a Concursului Național de Literatură „Eminescu la Oravița” și cu Premiul de debut al editurii Art Creativ.

iuburbie

m-ai chemat de afară era ger

eu o bucată de gheață în brațele tale

am început să mă topesc ușor

de la frumusețea ta

ai tras noaptea ca o perdea

peste noi în pat

până ni s-au topit trupurile vechi

și ne-au crescut altele fragede

tu îți șlefuiai

umerii fosforescenți de mine

în timp ce zilele

cădeau singure din calendar

m-ai luat de mână

și m-ai dus în stradă

să aprindem luminile orașului

dar noi mergeam încet

atât de încet încât

strada o luase

înaintea noastră

fără anestezie

ai început să mă iubești brusc

fără antrenament

fără să știi măcar că exist

mi-ai deschis inima fără anestezie

și ai găsit acolo

un rulou de benzi animate

uitat din copilărie

ai coborât în curtea mea

urmărită de obloanele rămase deschise

mi-ai arătat de unde răsare

cel mai bine soarele

în copilărie acolo umflam

buteliile înghețate

am uitat să-ți spun

sunt de dreapta

pentru că scriu cu dreapta

asta mă ajută să fac acest film al meu

un salt în necunoscut

precum prima noastră întâlnire

ce s-a petrecut

într-o fotografie

frumuseţi mascate

așternutul nostru devine

câmp de însămânțat aripi

noi doi avem

inimile imprimate

în cearceafuri

după ce am făcut dragoste

e vremea tocmai bună

de descuiat frumusețea

doar strigătul

se întinde între noi

și naște duminici

în noi trăiește

clandestin

același cântec

floare de pasăre

ți-am spus

ești caldă

probabil ai sânge de pasăre

cu pleoapele basculezi noaptea

lovești între genunchi

ochii mult prea deschiși ai apelor

jarul luminii de pe flori

e părul tău

atât de ușor

precum aerul

în care zboară

un înger

aisiola

ea umblă goală pe zăpadă

cu gleznele aburește aerul

tălpile sale

toarnă forme de inimi

în ultima ninsoare

pagină rămasă nescrisă

peste pielea ei albă

se întind

stropi vagabonzi

lustruindu-i brațele

fulgi

ce se colorează

de la frumusețe

mersul în mâini

merg în mâini

pe scheletul mirosului tău

nu-mi pasă de valurile-ți tinere

care mă macină

mă macină

cămașa ți se desfoaie

în timp ce

rostogolești soarele

ca o centrală

anatomică

ezitare

lumina rămâne încurcată

în părul ei

ca o întrebare

ea traversează camera

cireșul împarte

manifeste albe pe stradă

iar eu nu pot să adorm

pe balconul meu

se întâlnește noaptea

cu ziua

alb lângă alb

te privesc atât de intens

că mi se topesc pleoapele

tălpile tale depun pe zăpadă

petale din inimile noastre viscolite

azi ne cântă la pian soarele

și ne trezim eliberați

ca dintr-un bloc de gheață

veșnică                                     

doar noi doi

atât de aproape

alb lângă alb

absent

cuvintele tale

se desprind din mine

fără de margini sunt acum înăuntru

și în afară

zidesc strigătul între palmele tale

mâinile noastre se ating

și se amestecă

mâinile noastre sunt cuvinte

în timp ce ziua de ieri

în noi se vindecă

Pagina Facebook: Cum să supraviețuiești în dragoste
Citește și: În lumea lui Magaie, Orașul tatuat, Cu secera și ciocanul la gât

Citește mai multe versuri și profilul autorului aici:  Ionuț Calotă

 

Copyright © 2018 Ionuț Calotă

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.