IONUȚ CALOTĂ - CEL CARE HRĂNEȘTE CEASORNICELE

 

Poezii din volumul Cel care hrăneşte ceasornicele (Editura Betta) care va fi lansat la Bookfest, în data de 1 iunie 2025. El este publicat ca urmare a câştigării Premiului „Nicolae Labiş”:

Odă în metru contemporan

O însemnată parte din mine
rămâne ca o pată vie
pe fiecare obiect cu care interacţionez
Sunt o magmă fierbinte
ce înfloreşte spontan
când păşesc în afara mea
Dacă ating o cană
o dublură a mâinii mele
rămâne imprimată în toarta ei
O fotografie stindard
al cărei răspuns
pare că nu mai contează
Dacă intru într-o casă
las acolo definitiv
aproape încă un eu
în fiecare colţ al ei
Un eu care ştie perfect
să sfideze gravitaţia
Dacă întâlnesc pe stradă
un cunoscut
fructe mici se înroşesc
şi se desprind de pe pielea mea arsă
înconjurându-l precum o aură
Trupul meu păşeşte zilnic
în laptopul de pe birou
şi se imprimă în softul său
Iar când citesc o carte
pierzându-mi controlul
mă rescriu şi eu
pe de-a-ntregul
între filele ei
Cu toate acestea
cu cât mă împart
în mai multe bucăţi
cu atât cresc
şi mai mult
pentru că sunt înlocuit
treptat
de nenumărate
cuvinte

 
Un soare care nu vrea să mai apună

Inima mea de plastilină se plimbă goală
pe nevăzuta planetă
Soarele nou forează
în grinzile de metal ale zilei
apoi se rostogoleşte
peste podeaua fierbinte
unde tu îţi dezvălui frumuseţea
Lumina lui rămâne încurcată o vreme
în părul tău
ca o întrebare
Dragostea noastră
face acum ploile să curgă invers
Stăm faţă-n faţă cu această zi
abia tăcând
în aşteptare
Ne sprijinim cu privirea de marginile ei
Soarele îţi măsoară trupul fierbinte
şi uită să mai apună
Tu leneveşti
întinsă în locul soarelui
în timp ce sângele curge din el
o infinită eşarfă roşie


Vorbind despre lebădă

Ce oranj
ce verde aprins
mă luminează!
Se dilată chemarea unui clopoţel
Mă trezesc într-o bancă scundă
cu o carte deschisă
Din ea năvăleşte
un râu de copii
Sunt unul dintre ei
Am silabele îndoite
aproape cochilii de sunet
Mă văd săpând fântâni
A mirare
mâinile mi se lungesc până la pământ
Acum tac
mi s-a descheiat un nasture
şi mi se vede inima
Înfometat
mă aplec să culeg o floare
şi floarea mă răpune
dar crezi tu că vorbind despre lebădă
încă exist?

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Ionuț Calotă
Citește aici poezii din volumele: Cum să supraviețuiești în dragoste, În lumea lui Magaie, Orașul tatuat, Cu secera și ciocanul la gât


Copyright © 2025 Ionuț Calotă
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---