INDIRA SPĂTARU - Poeme glazurate și cafea (Poèmes à enrobage et café)

Indira Spătaru – Poeme glazurate și cafea - Poèmes à enrobage et café (volum bilingv, traducere în limba franceză Gabrielle Danoux, Editura Junimea, Iași, 2023): “Dac-ar scrie doar cu propria fire, poezia domniței ”întinsă leneșă pe canapea” ar scrie-o Indira Spătaru. Din păcate pentru această ”domniță” cam reprimată, adesea – prea adesea, chiar și-n aceste Poeme glazurate și cafea – pe Indira o zoresc mereu alte urgențe ori dau buzna în viața ei evenimente deloc dispuse la propuneri lirice senzuale, dar care funcționează ca somații și alarme. În cazul de față, pandemia, războiul din Ucraina și motive de doliu o scot frecvent din cauză, lăsînd loc revoltelor (destul de bemolizate) și iritării față de starea lumii și a omului. Starea prezentă, atît a uneia, cît și a celuilalt, nu-i niciodată bună, așa că iritările au de unde ieși și unde se desfășura. (...) Sînt cîteva ”orgasme de cerneală” transcrise și îndrăzneț și calofil, dar fără tupeul directității din poezia noilor valuri. Din contră, temeritățile Indirei ascultă de o gramatică delicată, cu nostalgia eufemismelor. Dar mai ales ele se supun unui regim ludic, preluat din arta cochetăriei, și – nu mai puțin, ba chiar mai mult – unei cenzuri de refuz al corporalității. Instituții de cenzură corporală și înclinații spre angelizarea și spiritualizarea trupului funcționează, chiar de la primul volum, pe tot parcursul Indirei, ca și cum ar oscila între extaza senzuală și cea spirituală. Și aici cea din urmă pare să aștepte finalul celei dintîi și încoronarea ei spirituală.” (extrase din prefața volumului - Între poemul senzual și poemul social - semnată de criticul literar Al. Cistelecan)

Meditație

De ziua începe când talgerul din soare
a bate prinde precum călugărul frământă toaca

astfel și chipul nostru încet se estompează
scânteia  vieții lucește mat în ochiul privegherii
o pasăre plonjează
și țipă în zori pierit
transpir cu tine în noapte
iar ziua mă înec.


   Méditation

   Le jour commence dès que le cercle solaire
   se met à frapper comme le moine pétrit la simandre
   en guise de pain du humus, au coucher du soleil
   c’est ainsi que notre visage lentement s’estompe
   l’étincelle sanglante de la vie
   brille avec matité dans l’œil de la veillée
   un oiseau plonge
   et, perdu, crie à l’aube
   je transpire avec toi la nuit
   et le jour je me noie.

Fortuna labilis

Primăvara din tablouri, simfonii mirosul proaspăt al arăturii,
mult așteptată primăvară!

Depozit de măști
arsenal militar
convoaie de soldați trec în triunghiuri pe cer
spre alte zări, zboară mirați spre Dumnezeu.

În mare minele plutesc  prin  valuri
și blocuri cad pe oamenii pitiți prin adăposturi
vaccinuri încă sunt, amenințări, pastile cu iod
natura își urmează rostul.


    Fortuna labilis

   Le printemps des tableaux, des symphonies,
   l’odeur fraîche des labours, le tant attendu printemps 2022 !

   Stock massif de masques, arsenal militaire,
   convois de soldats en triangles dans le ciel
   vers d’autres horizons, ils volent étonnés vers Dieu.
   Dans la mer, les mines flottent comme des diables à travers les vagues
   et des immeubles s’effondrent sur les gens cachés dans les abris,
   il y a encore des vaccins, des menaces, des pastilles d’iode
   la nature suit son cours.


Spovedanie

Nu pentru mine Doamne
sunt culorile deșarte ale lumii
nimic din glorie, mândrie
doar zbaterea eternă între antipozi,
libertatea rostirii
zborul ideii spintecând cerul
săgeata ta aruncată vremelnic între
omoplați
atât îmi aparține.


   Confession

   Elles ne sont pas pour moi, Seigneur
   ces couleurs creuses du monde
   rien de la gloire, de la fierté
   seule l’éternelle lutte des antipodes,
   la liberté d’expression
   le vol de l’idée écartelant le ciel
   ta flèche trop tôt tirée entre
   mes omoplates
   c’est tout ce qui m’appartient.

 

Ai vreo poezie?

Ai vreo Poezie preferabilă
reciclabilă
dedicată
oricând oriunde oricui?
O poezie
a ta
numai și numai
a ta?

Poezia-pijama
poezia-vals
zâna primilor dinți aruncați peste
Montblanc.
Poezia-papirus
asistentă ivită brusc din catastif.

Ai vreo serie, vreun cod?
Poezie-pecete?
Ai o poezie-sigiliu cu efigia ta?
Ai o Poezie-oglindă
în care vezi când pe Dumnezeu
când pe Dracul?

O poezie-umbrelă
capac de sicriu?
Poezia-plombă-bandaj?
Poezie-privire?
Chiar niciuna?
Oh!

Ciudat la vârsta ta!
Foarte ciudat
încă scrii poezii...

9 vaci pompează zi de zi
sânii din sutiene
lapte proaspăt inventat pentru hibrizii generațiilor.
Ai remarcat desigur
Calea Lactee
pagina goală a oricărei file
te desfide!

Nici operație de apendicită nu ați avut?
Cezariană? Nimic? Co -vid? Nici?
Haideți, chiar mă enervați!
Nici
măcar varice?
nu,
deloc?!! Ochelari?...
Ptiu!... vedeți mai bine decât mine!

Ai o poezie a ta???
O magie, ceva?
o parolă, un cod?
Chiar nimic?
Nu?
Găsim noi ceva!...


   As-tu quelque poème ?

   As-tu un poème de préférence recyclable
   dédié
   n’importe quand n’importe où à n’importe qui ?
   Un poème
   qui soit
   seulement et seulement
   à toi ?

   Le poème-pyjama, le poème-valse
   la fée des premières dents jetées
   par-dessus le Mont Blanc.
   Le poème-papyrus
   assistant jaillit soudain du gros registre.

   As-tu un numéro de série, un code ?
   Le poème-sceau ?
   As-tu un poème-sceau à ton effigie ?
   As-tu un poème miroir
   dans lequel tu vois tantôt Dieu
   tantôt le Diable ?

   Un poème-parapluie
   couvercle de cercueil ?
   Le poème-plombage-bandage ?
   Le poème-regard ?
   Non, mais vraiment aucun poème ?
   Oh !

   Bizarre à ton âge !
   Très étrange
   tu écris encore des poèmes…

   9 vaches pompent chaque jour
   les seins des soutiens-gorge
   lait nouvellement inventé pour les hybrides générationnels.
   Tu l’as remarqué bien sûr
   La Voie Lactée
   page vierge de n’importe quelle feuille
   te défie !

   Vous n’avez pas eu non plus d’appendicectomie ?
   Césarienne ? Rien ? Covid ? Non plus ?
   Allez, vous m’énervez vraiment !
   Même pas
   des varices ?
   Non,
   pas du tout ? ! ! Lunettes ?…
   Pfou !… Vous voyez mieux que moi !

   As-tu un poème à toi ? ? ?
   Une magie, quelque chose ?
   Un mot de passe, un code ?
   Vraiment rien ?
   Non ?
   On va bien te trouver quelque chose !


Fereastră

Pictez pe sticla unui geam
icoane-mame, prunci
gări arhipline, convoaie de refugiați
 panică
bărbați cu burți umflate, plutind pe râu
sloiuri, sârmă ghimpată.

Pe sticla celuilalt geam, neverosimil
apar albe catarge, iole, iahturi, mașini luxoase,
cazinouri, ființe gonflabile.


   Fenêtre

   Je peins sur la vitre d’une fenêtre
   des icônes-mères, des bébés tenus par le cou
   gares archi-pleines, convois de réfugiés
   des flashs, de la panique
   des hommes ventrus, flottant sur la rivière
   des blocs de glace, du fil de fer barbelé.

   Sur la vitre d’une autre fenêtre, invraisemblablement
   apparaissent des mâts blancs, des voiliers, des yachts, des voitures de luxe,
   des casinos, des créatures gonflables.


Sărutul

În cub transparent stăm
unghiuri de 90 grade tăiate perfect
ochi în ochi
frunte în frunte
buzele noastre se ating.
Cu dalta și barosul prelucrați
din bolovan

eram doi
am devenit o unitate.
Pletele noastre  împletesc spirale
brațele  te cuprind de după gât.
Desfășurat acest cub
formează Crucea.


   Le baiser

   Dans un cube transparent nous nous trouvons
   angles de 90 degrés parfaitement coupés
   les yeux dans les yeux
   front à front
   nos lèvres se touchent.
   Avec ciseau et masse sculptés
   dans le rocher

   nous étions deux
   nous sommes devenus une unité.
   Nos chevelures se tissent en spirales
   mes bras sont autour de ton cou.
   Déployé, ce cube
   forme la Croix.



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Indira Spătaru, Conviețuirea în vid, Meditații
Citește poezii din volumele: Amprente, Patinoarul soarelui și Năvod peste trup


Copyright © 2024 Indira Spătaru, Gabrielle Danoux
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.