V POEME DE ALINA NAIU

 

I.

am visat cum a murit tataie se făcea că eu eram deja dincolo iar el zăcea în coșciug încă nu ajunsese la mine era foarte slab scheletic exact ca atunci când l-am văzut ultima dată cu șapca lângă el cu puloverul albastru cu degetele lungi și reci eram lângă el și așteptam să vină cred că am stat câteva ore singură. Îl strigam îi tot spuneam că eu deja am ajuns e straniu părea că sunt pe undeva pe o planetă nelocuită erau dealuri puțină iarbă și aerul galben sau crem sau așa ceva. la un moment dat l-am văzut luând prima gură de aer dincolo și ultima aici ridicându-se din cosciug îmbrățișându-mă întinerind devenind iarăși copil. vezi tataie ți-am spus că o să fiu lângă tine când o să te naști îți amintești când ți-am zis că te știu din altă viață și-ai râs sau când te-am sărutat penultima dată aici chiar și așa bolnav te-ai ridicat ca întotdeauna să ma pupi pe gât să nu mă înțepi cu barba apoi  ultima data în biserică ți-am sărutat mâinile mi-am pus obrazul lângă tâmpla ta și ți-am spus că ăsta nu e sfârșitul. Îmi amintesc când am vorbit la telefon tu mâncai căpșuni iar eu plângeam fiindcă știam ți-am spus că te iubesc îmi e dor de tine și abia aștept să te văd. și abia aștept să te văd.

 

II.

strânge pieile astea
strânge oasele
adună dinții de pe jos
ia în mână gălețile
în care ai plâns
și mergi în fața oglinzii

cam asta este
câțiva litri de sânge
kilometri de păr unghii
și sufletul tot mai mic

făcându-și loc printre scânduri
și pumni de pământ

 

III.

din partea cealaltă
m-am uitat la tine
și te-am văzut

ți se zbăteau pleoapele
îți tremurau buzele
totuși nu te-ai oprit

e nevoie de oameni
care trăiesc
și desenează corect

trebuie să faci toate lucrurile acestea
pune dragostea ta în orice
nu spera la nimic

 

IV.

nu are sens
respirația mea sacadată
faptul că a trecut vremea
și am senzația că trăiesc o nouă viață

stau pe marginea patului
fiecare secundă mă aduce tot mai aproape
precum o pisică de pe calorifer pe pat
apoi pe fereastră fac salturi mari
fiecare secundă înseamnă un efort tot mai mare
un curaj aproape de neînțeles

cred că sunt moartă
de pe undeva de pe Pluto
cumva tot încerc să vorbesc

 

V.

aproape uitasem cum este
să te uiți la lume
de pe crengile unui copac

un fel de complex al lui Zaheu
- cu cât ești mai înalt
cu atât ți se pare
că procesul reîncarnării
nu este despre a pune carnea înapoi pe oase

e personal

doar despre ceea ce se petrece
între tine și Tine
mai poate fi vorba



Citește aici mai multe poezii: Alina Naiu, Ai început să exiști, Cred în ziua de mâine

Copyright © 2022 Alina Naiu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.