ALINA NAIU - CRED ÎN ZIUA DE MÂINE

 

***

viața asta
e fix ca în visul meu
acum mă aflu în camera ei
iar baba doarme în patul verde cu floricele
de-odată se face că sunt într-un tren
și văd cai albi alergând pe câmp
tataie foarte înalt trece pe lângă ei

dar eu nu mă întristez
eu sunt puternică
e o rânduială în toate

sigur ne vom mai întâlni
totul e dat de la dumnezeu
mai ales ceea ce nu am primit

*** 

sunt un fel de omul zilei

ascultați-mă cu atenție
am darul vorbirii
dar mai ales pe cel al gândului

mamaie
a fost o femeie puternică
a fugit de acasă
a lucrat la CAP
acum are alzheimer

tataie
nu mai vorbesc
a avut umerii foarte înalți
și ne supraveghea
atunci când adunam zarzăre pentru țuică
acum poartă pampers

câteodată mă gândesc la copilărie
și la ce am ajuns
semăn foarte bine cu satul nostru
iarba din ce în ce mai puțină
bătrânii sunt aproape toți morți
biserica prăbușită

mormântul lui tataie
proaspăt
abia construit

*** 

rămâi aici

câinilor tăi le dă cineva de mâncare
în lipsa ta casa unde ai locuit
s-a prăbușit
s-a făcut pace și liniște

am obosit

*** 

pe mine
imaginea ta
mă înspăimântă

adevărul e
ca îmi amintesc de tine
cum îmi amintesc de Tartus‎

periculos și tandru
gemând violent
de sub dărâmături

“Din păcate a fost paradis”

picături de sânge căzând
în sticla de spirt
rugăciuni și contemplarea cadavrului
de pe piatra unde ar fi trebuit
să îl așez

*** 

am răbdare

mi se pare că o să îmbătrânesc
lângă fereastra aceasta
care uneori seamănă
cu un rezultat al torturii

coaste și plămâni atârnând
lângă trupul firav al blocului

*** 

cred în ziua de mâine
când în final
palmele tale vor cunoaște sfârșitul

îți vei aminti de mine
frate privește-mă
așa cum te uiți în oglindă

cu mâna adusă la inimă
înghițind în sec pe ascuns

Citește aici mai multe poezii: Alina Naiu, Ai început să exiști, V Poeme de Alina Naiu
 

Copyright © 2020 Alina Naiu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.