ALINA NAIU - AI ÎNCEPUT SĂ EXIȘTI

 

***

îmi stă bine

doar în picioare

în fața ta în bucătărie

în timp ce te uiți la mine

și râzi îmi faci cu ochiul

apoi mă iei de mână și plecăm

către marea călătorie

unde se transpiră petrol

și plămânii se umplu imediat cu nisip

nu mi-e frică

până la urmă la asta visam

când mă rugam ca în sfârșit

să mă saluți

iar eu să mă rușinez

precum o floare din aceea

care își închide petalele

la prima atingere a luminii

doar că asemenea flori

nu există

tu știi

în schimb eu sunt reală

sunt foarte reală

imediat ce m-am gândit la tine

ai și început să exiști

***

aș putea să jur

că pe undeva în mine

locuiesc mai mulți oameni

gata oricând să plece

să se așeze înghesuiți

pe băncuțele din creierul meu

pe leagănele din plămâni

gata oricând

să doarmă toți

și să își imagineze chestii

de altfel adevărate

cum ar fi că eu exist

și locuiesc în mine

ca într-o lume paralelă

la care nu s-ar fi gândit nimeni

***

peste toate se așterne prima zăpadă

iar eu privesc înspăimântată

cum dinții unul câte unul

se transformă rapid în țurțuri de gheață

nimic neobișnuit

o să îmi imaginez

că nu există

o să îmi imaginez din nou

soare și cum lumea se freacă la ochi

trezită de mirosul de spirt

iar mâinile mele înroșite alergice

purifică și ultimul om

sigur o să pot face asta la nesfârșit

în definitiv să parcurg drumul

conștient către muncă e destul

mă urmez până la capăt

și plec zâmbind de-aici

***

sunt martora unui nou început de an

iar amintirea ta a lăsat deja prima urmă în zăpadă

trecătorii cu țigările aprinse par a fi pelerini

purtând dragostea mea pentru tine ca pe Sfânta Lumină

am inventat o întreagă sărbătoare a tristeților reabilitate

din când în când sindromul fericirii totale

mă trezește noaptea

dar eu sunt demnă

atât de demnă

încât mă emoționez numai pe dinlăuntru

de fapt nici măcar nu mă mai emoționez

doar scriu despre asta

ca să par cât de cât umană

privește-mă

mișcări mecanice din afară

mișcări sălbatice în interior

bărbații cu care mă întâlnesc

se minunează de mine

și de frumusețea mea stranie

***

Doamne dacă exiști

și mai ales dacă mă asculți

dă-mi un semn

clipește doar din ochiul drept

ține palma Ta stângă îndreptată spre mine

iar eu voi ști

și acestea vor fi legămintele

pielea mea

căutând întotdeauna lumina

ochii amândoi închiși

înfruntând bezna până la Tine

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Alina Naiu, Cred în ziua de mâine, V Poeme de Alina Naiu

Copyright © 2019 Alina Naiu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.