ALINA NAIU - AI ÎNCEPUT SĂ EXIȘTI
***
îmi stă bine
doar în picioare
în fața ta în bucătărie
în timp ce te uiți la mine
și râzi îmi faci cu ochiul
apoi mă iei de mână și plecăm
către marea călătorie
unde se transpiră petrol
și plămânii se umplu imediat cu nisip
nu mi-e frică
până la urmă la asta visam
când mă rugam ca în sfârșit
să mă saluți
iar eu să mă rușinez
precum o floare din aceea
care își închide petalele
la prima atingere a luminii
doar că asemenea flori
nu există
tu știi
în schimb eu sunt reală
sunt foarte reală
imediat ce m-am gândit la tine
aș putea să jur
că pe undeva în mine
locuiesc mai mulți oameni
gata oricând să plece
să se așeze înghesuiți
pe băncuțele din creierul meu
pe leagănele din plămâni
gata oricând
să doarmă toți
și să își imagineze chestii
de altfel adevărate
cum ar fi că eu exist
și locuiesc în mine
ca într-o lume paralelă
la care nu s-ar fi gândit nimeni
***
peste toate se așterne prima zăpadă
iar eu privesc înspăimântată
cum dinții unul câte unul
se transformă rapid în țurțuri de gheață
nimic neobișnuit
o să îmi imaginez
că nu există
o să îmi imaginez din nou
soare și cum lumea se freacă la ochi
trezită de mirosul de spirt
iar mâinile mele înroșite alergice
purifică și ultimul om
sigur o să pot face asta la nesfârșit
în definitiv să parcurg drumul
conștient către muncă e destul
mă urmez până la capăt
și plec zâmbind de-aici
***
sunt martora unui nou început de an
iar amintirea ta a lăsat deja prima urmă
în zăpadă
trecătorii cu țigările aprinse par a fi
pelerini
purtând dragostea mea pentru tine ca pe
Sfânta Lumină
am inventat o întreagă sărbătoare a
tristeților reabilitate
din când în când sindromul fericirii
totale
mă trezește noaptea
dar eu sunt demnă
atât de demnă
încât mă emoționez numai pe dinlăuntru
de fapt nici măcar nu mă mai emoționez
doar scriu despre asta
ca să par cât de cât umană
privește-mă
mișcări mecanice din afară
mișcări sălbatice în interior
bărbații cu care mă întâlnesc
se minunează de mine
și de frumusețea mea stranie
***
Doamne dacă exiști
și mai ales dacă mă asculți
dă-mi un semn
clipește doar din ochiul drept
ține palma Ta stângă îndreptată spre
mine
iar eu voi ști
și acestea vor fi legămintele
pielea mea
căutând întotdeauna lumina
ochii amândoi închiși
înfruntând bezna până la Tine
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Alina Naiu, Cred în ziua de mâine, V Poeme de Alina Naiu
Copyright © 2019 Alina Naiu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment