CRISTIAN BOROȘ - FEREASTRA

 

Fereastra

închide fereastra
mai mult decât plăpândele raze de soare
a intrat mult frig în inima mea
și-mi simt gândurile amuțind și pietrificându-se
la subsuoara
fiecărei deschideri de aripă.
închide fereastra
și pune palma în dreptul ei
și întreaga ta așezare
și încălzește cărarea dinspre ea
căci parcă n-a mai intrat pe acolo
de o sută de ani amiaza (niciodată amiaza)

închide fereastra
și pune-mă și pe mine cu tine în dreptul ei
și să facem un ceai
în mijlocul fortăreței acesteia și la începutul înserării
în care să înmuiem toate pietrele
rezistenței la frig
și să bem din el împreună
până târziu...

 

Unindă

suflet însoțitor,
rămânândă vie, nelegată, nesupusă,
aproape în tăcere și în zbor,
carne fără carne și os glăsuitor
te-am pus pe muchia cugetului
și la temelia
reîntregitului meu rămas
cârmuitor... 

 

La marginea visului

la marginea visului și din refrenul lui te-ai regăsit cu mine;
eram cum sunt acum
și tu, asemenea mie.
deasupra văii era ceață,
dar se ridica în pâlcuri și soarele venea ușor
din nemărginirea lui deasupra visului,
pe cerul prin care ne căutam amândoi urmele pașilor.
alergam de la o margine la alta a acelui tărâm și nici nu mai știam de când ieșisem prin tavanul clipei regăsindu-ne deasupra lumii din care venisem și peste bolta din care am ieșit.
sunt acum ca și atunci,
iar tu, asemenea mie
și stăm deasupra noastră
și a tuturor viselor noastre
din care am ieșit plinind
ceea ce și acolo părea cu neputință... 

 

Primăvara gândului meu

fă-ți cuib în primăvara gândului meu
și nu mă întreba nimic;
scutură-ți aripile înainte să intri
și așază-te blând pe cea mai netedă parte
a tâmplei mele -
mă crezi că aș zbura cu tine în zori?...
nu trebuie să-mi răspunzi,
ia-mă sub aripa ta
și încălzește-mi pleoapele
să mi se deschidă dimineață
doi nuferi ciripind... 

 

Unde ne-am dorit să rămânem

am stat cu tine deasupra sprâncenei soarelui,
pentru că te-am așezat acolo din gândul meu
și tu, gândind la mine, tot acolo m-ai pus deoparte;

și am rămas în acel loc
dincolo de gânduri și de închiderea pleoapei
și, mai ales,
am rămas acolo unde, de altfel,
ne-am și dorit să ne întâlnim
într-unul singur,
dinspre fiecare întocmit a fi.

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Cristian Boroș
Citește aici: Știu și Numai rănile scriu
Site: Cristian Boroș 

Copyright © 2022 Cristian Boroș
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.