CRISTIAN BOROȘ

      La marginea ta

     Ajunsesem la marginea ta.

     Nicicând nu mi s-a părut că sunt mai în centru și totuși, la un pas de mine pe coama clipei, puteam cădea dinspre tine în jurul tău, de foarte sus în foarte necunoscut, dar foarte aproape. Mi-am lipit unul de altul picioarele și privirea mi-am imobilizat-o cu toată forța împotriva curiozității ei gravitaționale de a privi în jos. În preajma ta. Atunci am simțit același miros pe care îl aveau secundele și leagănul coastelor tale când seara nu venea niciodată înainte să mă învelești tot în pericard. Același miros de grădină imensă și vie și chiar mă gândeam...

     Ajunsesem la marginea ta?...

     Nicicând nu mi s-a părut că sunt mai în centru...

     De jur împrejurul tău cântecul miroase a grădină imensă și vie, iar eu am mai auzit acest cântec și îl știu. L-aș putea reproduce chiar, dacă limba mea ar putea astfel murmura, dar în gândul meu îl cânt și iată-mă la marginea ta rotit din nou spre centru, foarte aproape de vârful inimii...

     Ajunsesem la marginea ta?...

     Nicicând mai bine ca acum n-am înțeles că marginile iubirii tale adună mereu în falduri aceeași cărare către vârful inimii ce poartă înlăuntrul cărnii și al ritmului centrul aceleiași clipe mereu rotunde, nemărginite de vremi...

Îndeajuns

sunt la o aruncătură de gând de tine...

întotdeauna am fost, însă suficient de la distanță

cât să-ți întinzi îndeajunsul inimii spre mine și să mă atingi,

să mă saluți,

să te apropii îndeajuns de bine

cât să te pot privi în întregime,

îndeajuns.

întotdeauna am fost la o aruncătură de gând de tine...

și te aștept să facem din întâlnirea noastră

o unire apropiind îndeajuns cu îndeajuns

suficient de bine

ca-nvecinândele noastre să regăsim depline...

Rană

aspru coboară nisipul

printre degetele clipei

în care n-am putut pipăi îndeajuns

fructul copt

înainte de a-l smulge...

mi-acopăr cu frunze rana

și te caut

înainte să mă găsești tu

pășind ca un fur din clipă

și din necoacerea cu tine.

Mi-e dor de tine

mi-e dor de tine –

păsările altfel zboară

și oasele altfel îmi cresc

și nisipul mi se răstoarnă

sub povara pașilor

sortindu-mă

fără urmă

mi-e dor de tine

nici să vii, nici să stai,

nici să pleci

nici să îmi reazemi nisipul

dedesubtul pașilor

mi-e dor de tine

cum nu pot altfel

concepe a trăi

fără tine,

fără urmele tale aproape,

cel mai aproape

pașilor mei

de țărână...

Împreună

și eu mă gândesc la tine...

păsările albe se desfac de zborul lor

cu bucățile de cer zburate

și se întâlnesc la mijlocul toamnei

unde gând și gând

stau cel mai aproape din întreaga perioadă

a anului împărțind, de obicei,

aceeași clipă rotundă și mare

prin care se văd undeva în zare

bucățile de viață smulse

pentru a putea fi, în sfârșit,

împreună.

Însemn

dărâmă-ți gândul

în așezare de cuvinte

peste inima mea!...

Îți scriu

gândurile mele zburând

dau zării tale textura

unei coli de hârtie generoase

și delicate.

ți-aș scrie acum.

cu alte gânduri și cu aripile lor

înmuiate în struguri

proaspăt zdrobiți

și cu tăcerea aceea în care

ai găsit dimineața oglindindu-se

în mai multe picături de rouă.

îți scriu,

dar nu căuta să înțelegi

cu gândurile cu care de obicei pășești,

ci cu starea pasului în sine

care face din punerea piciorului

pe pământ

într-adevăr o desfacere de aripi.

Cristian Boroș (n. 1982, Ploiești): Designer grafic, caligraf, portretist (studii particulare cu pictorul Petru Țâra, 2003-2006); implicat în proiecte personale (cr33z – atelierul personal și art-esteem – atelier conceptual) și în diverse colaborări (Mănăstirea Turnu - Prahova, Radio Trinitas, Esperando Music, Grupul Filos etc.). Protopsalt al Mănăstirii Turnu, Prahova (2004), Masterclass de Cânt Bizantin (2011). De profesie medic dentist (Stomatologie generală, 2006, specializare Implantologie orală, 2011)

Volume publicate:

Aproape de iarbă (poeme, Editura Prahova, 1997)

Egreta (poeme, Editura Prahova, 1999)

Suplu zvâcnet vertical (poeme, Editura Filos, București, 2013)

Zbor în șoaptă (poeme, Editura Filos, București, 2015)

Neșlefuitele poeme (co-autor, poeme, Editura Filos, București, 2015)

Creștetul încununat al clipei (poeme, Editura Horevma, 2019)

Paraclisul Sfântului Sfințitului Mucenic Antipa, Episcopul Pergamului (imnografie, Horevma, 2020)

Paraclisul Sfântului Mucenic Hristofor (imnografie, Horevma, 2020)

Citește mai multe poezii aici: Știu, Fereastra, Numai rănile scriu

Site: Cristian Boroș

Copyright © 2020 Cristian Boroș

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.