CRISTIAN BOROȘ - ȘTIU

 

Neîntâlnindu-ne

neîntâlnindu-ne,
aveam același punct
din care soarele
se-ntrezărea întreg

nu te știam,
tu nu m-ai cunoscut
însă alergam în același fel,
pe muchia aceluiași tărâm
ce ne-alegea într-o clipită
pe-amândoi...

Ia-mă cu tine

ia-mă cu tine.
din gândurile în care cred și din gândurile în care mă îndoiesc
și din tot spațiul dintre ele
în care mi-e frică și stau încovoiat
în jurul inimii în neclintire.

ia-mă cu tine în spate ca pe un orb
și ceea ce vezi spune-mi
și lasă-mă să-mi lipesc pleoapele de omoplații tăi
și să învăț să văd prin tine ceea ce vezi tu,
nevederea mea vindecându-se.

ia-mă cu tine în spate ca pe un surd
și ceea ce auzi cântă-mi
și învață-mi urechile cu glasul tău,
dar mai ales cu înțelesurile tale să umpli
tăcerile mele insuportabile.

ia-mă cu tine în spate ca pe un paralizat
și poartă-mă acolo unde mergi tu
și către acolo unde inima ta cântă
și învață-mă să merg alături de tine
neîmpiedicându-te.

ia-mă cu tine din ceea ce sunt
și întregește-mă în ceea ce ești
și dă luării acesteia
haină din rază de soare.

Nețărmurire

unde sufletul se deschide în fiord înspre zare
am simțit nestingherit
lărgimea clipei și netrecerea ei;
mă ții de mână.
sunt deasupra mea și în mijlocul răsuflării tale
ca la marginea lumii și dincolo de limita ei și
mă duci de mână
unde nici nu știai cum sufletul ți se poate deschide în fiord înspre zare
și poate fi atât de frumos
încât ochiul se învelește în simțire
și se hrănește adâncit în nețărmurire
contemplând ca pentru întâia dată
prin palmele clipei lumina...

Bucurie fiindu-mi

ca un munte te văd
și cu grandoare te simt,
bucurie fiindu-mi răstorni
bucurie în sufletul meu
prisosind...

mă cuprinzi în cuvinte
și-mi stai,
mărinimos mă aduni, mă redai
dăruindu-mi ceea ce pui
în tăcere și grai
ca o rază de soare
răsărind...

Știu
 

știu. 

și acesta este conturul simțirii mele că locuim aceeași clipă în pridvorul veșniciei și că și tu știi cărui zbor suntem împreună și în aceeași nematerialnică vreme părtași.

de aceea, în dedesubtul a tot ceea ce-ți scriu sau îți vorbesc și în mijlocul a tot ceea ce sunt înspre tine, știu.

Citește aici mai multe poezii și profilul autorului: Cristian Boroș

Citește aici: Fereastra, Numai rănile scriu, Străvezire
Site: Cristian Boroș

 

Copyright © 2021 Cristian Boroș
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.