CARMEN-MARIA MECU - URME LUMINOASE

 

Urme luminoase

*

cum parfumează o fiertură de legume
locul
fricile se retrag în frigul
întunecat de afară

mumele ne ating cu o mângâiere diafană
sufletele
adormim în bolbocăiala de gogonele ardei roșii cimbru cartofi usturoi
se umplu de miresme porii casei

da ino prietene

uneori
miracolul poate fi o femeie
care gătește

*

noapte
un computer toarce suav

grădina se pregătește de iarnă

aici e o căldură luminoasă
dragilor
voi cum o duceți
pe acolo prin paradis

o
ce mult v-am iubit și nu v-am putut ajuta
să pământeniți cu noi
fericiți

*

ar trebui să ne cerem iertare
de la buruienile pe care le smulgem
fără milă

de la păianjenii pe care îi ucidem
fiindcă sunt urâți
de la gușteri broaște și melci când îi
strivim

ar trebui să ne cerem iertare de la univers
pentru resentimente furie
frică

ar trebui
să luăm câte o porție de iubire pe stomacul gol
în fiecare dimineață

*

arunci o vorbă
iar din marea invizibilă
ies amintirile hulpave de lumină

cât de departe suntem uneori de propria inimă

și cât de simplu poate fi
să ne topim în sintagme academice
ori în suave reverențe

uitând
că noi ne naștem să trăim fericiți

*

lași urme luminoase în sufletul meu
ca melcii litere strălucitoare
prin soarele dimineții
pe asfalt

poate vei pleca fără să arunci o privire în urmă
dar nimeni nu poate dezlega
două emoții care au concertat împreună
în cheia sol în cheia fa

noi am avut o lume secretă
fără vârste iluzii
dureri
am trăit într-o mare primordială
de cuvinte
noi

dar poate că nici nu am existat

și nu se știe cine ori unde
ori mai cu seamă de ce
ne-a visat


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen-Maria Mecu
Citește mai multe poezii aici: Trotinetă pentru adulți, Miraculoasa banalitate, Lumi fluide
Pagina de autor: Carmen-Maria Mecu

 

Copyright © 2020 Carmen-Maria Mecu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.