ADA CAROL - VARĂ ȘI SENTIMENTE

viața ca o primă lecție

se ia pieptarul copilăriei și se înnoadă cu firele adolescenței se piaptănă prima tinerețe și se pudrează la trecere (atenție la treaptă, e prea ușor să ne oprim aici) se merge mai departe către vârsta a doua, maturitatea nu ține de numărul zilelor, deci curajos înainte! spre cinzeci de ani mai cugeți un pic dar fără resemnare deocamdată atât

Războiul din(tre) noi

Ne-am așezat la masa din colț

și în loc de cuvinte tandre

ai înfipt în mine cuțitul

cu lama dublă, apoi

falangele tale mi-au dezgolit oasele

până la măduvă.

Nu mă mai plâng, ba chiar râd acum

de acest măcel.

Ai crezut că mă poți ucide

dar ai plecat apoi flămând,

împleticindu-te pe sub streșini.

Ai lăsat pe masă neterminat vinul cel negru,

ca păcatele strămoșești… La bună revedere! îți doresc,

cu neștiința oglinzii sparte în chipuri schimonosite,

care își strigă în cor iubirea, îmbibate până la plăsele

în sângele nostru.

Început de uitare

Îmi desprind ochii de ochii tăi,

îmi dezlipesc buzele de ale tale.

Metroul pornește.

Rămân stricată ca o jucărie mecanică:

misterul se surpă și se retrage

în ea însăși, cu tot cu membre.

De pe peronul gol

ecoul o ia pe urma ta

cu urlet de MOTOR.

Noapte întreagă

Aseară în vis
Singurătatea mi-a sărit în brațe
ca o felină uriașă, cu ochi omenești.

Am alintat-o preț de un minut plutonian,

după care s-a îndepărtat și m-a lăsat pe mâinile tale.

Tu nu torceai.

Mi-ai spus că mă iubești

și ai clipit cu un ochi de pisică.

În iarbă străluceau stele...

M-am aplecat la o ureche și i-am șoptit:

"Lucian Blaga s-a născut la sat.

Eu acolo am să mor."

Vara și sentimentul

Trei ani am fost, cum s-ar spune, “suflete pereche”,

iar ochiului meu i-a răspuns, tot sclipind,

adâncul tău tulbure… În goană prin cele 12 anotimpuri,

inima mea te-a cuprins așa cum se sărută apa cu luna.

Cât timp imaginea ta m-a umbrit

mi-a fost mult mai rău și chiar bine!

Acum… îmi e doar ciudat, un fel de leșin,

întrupat la sfârșit de vrajă.

Printr-un inel de eclipsă, tu parcă aduni

toate sforile și le rupi tacticos.

Fredonând a pustiu, mă împingi iar spre lume:

o păpușă doldora de sânge.

Mai multe poezii și profilul autoarei: Ada Carol

Citește mai multe poezii aici: Despre dragoste și alte păsări, Pași în afară, Destul de mulți nori
Blog: A tale in Translation

Copyright © 2020 Ada Carol (Adriana Carolina Bulz)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.