ADA CAROL

Sticlă

eu însămi

sticla ce mă înconjoară

transparențele ascuțite

și atât de casante

văd până departe dar privirile

mi se reflectă în geam

aburind luciul

iar mâna mea nu răzbate

dincolo de această oglindă

fiindcă mă tem atât de rău

să nu o sparg

(din volumul Duet, editura Ars Docendi, 2006)


Nu

N-ai să știi niciodată

să deschizi sertarul acela

și să mă găsești mai ciudată

și mai nebună decât tine,

dar cu adevărat eu însămi.

Eu nu sunt

(din punctul tău de vedere)

o venus cu sertare,

doar n-ai ținut niciodată

o cheie între arătător

și degetul mare!

Abia aștept

să pleci ca să mă apropii

și să mă deschid ca un fur

care-și contemplă prada.

(din volumul Duet, editura Ars Docendi, 2006)


Escape

Ca să ieși din oraș,

într-o seară de vară

așează-te pe marginea ferestrei

cât soarele încă luminează,

cât nebunia vântului e deplină.

Închide ochii. Respiră

până-n adâncul cerului. Ascultă:

În jur nu sunt copaci cu mii de frunze

de patimi răscolite, este marea

care-și răsfiră pletele ei ude

și jucăuș a spulberat orașul.

În loc, sărută plaja nou născută

pe unde pasul amețit colindă.

Răcoare și-n amar de sare

se-mbracă sufletul și tremuri.

Dar nu deschide ochii! Te-ai prăbuși

negreșit din înălțimea pescărușilor.

Te-ar înghiți orașul nesfârșit.

(din volumul Duet, editura Ars Docendi, 2006)


Delir cu Inorog

Când Soarele se strecura

printre frunze, am întins mâna

spre verdeața ispititoare și m-a înțepat

cu vârful de fildeș al cornului.

Am deschis ochii și L-am văzut.

Albeața spinării arcuite mi-a amintit umerii

și sânii de fecioară, și m-am mândrit

cu picioare zvelte ca ale Sale.

Dar până să-i zâmbesc

m-a pironit cu ochiul chihlimbar

și rușinată de goliciunea minții mele,

L-am privit mai departe - tot mai departe.

În jurul nostru s-a închis frunzișul,

iar Soarele, sfios, scria cu raze.

(din volumul Duet, editura Ars Docendi, 2006)

Promisiune

Când vin la tine n-o să-ți mai aduc

panglici, cercei, bomboane…

Voi turna doar vinul inimii mele

în mâinile îndrăgostite.

Citește-mi acum gândurile

cu ochiul tău mare și verde!

Poate vei afla că trebuie

să-mi iubești corpul

ca antecameră a sufletului.

Sau, dacă e să-mi aleg cuvintele,

ca pe o grădină cu flori

unde, în colivia pieptului,

pasărea paradisului așteaptă,

cuminte, să fie furată…

Și deci, când vii la mine,

să nu-mi aduci flori!

Umple-mi mai bine brațele

cu fructele dragostei tale.

(din volumul Declarație de dependență, editura Ars Docendi, 2015)


Ieri

Am trecut pe la tine, târziu pe seară,

ca să mă întind lângă tine, târziu pe seară...

Nu voiam să te ating în vreun fel,

lacom sau îndrăzneț. Erai așa de moale

sub petala de bumbac a tricoului!

M-am lipit de tine ca o grefă reușită

și am început să simt din ce ești făcut,

de parcă îmi mai descopeream un trup.

Până la urmă m-ai îmbrățișat și fără

să protestez prea mult

te-am lăsat să-mi răspunzi la sărutări,

ca și când o centralistă distrată

îmi făcuse legătura

cu mine însumi.

(din volumul Declarație de dependență, editura Ars Docendi, 2015)


Dacă lumea s-ar sfârși

În noaptea dintre ani ai fost cu mine.

Mi-a rămas șampanie - un sfert din sticlă;

e rubinie, cu un gust de lacrimi.

Dacă lumea s-ar sfârși, aș simți încă lipsa ta?

Mirosul gerului ar mai supraviețui poate un timp

în mijlocul flăcărilor…

Poemele mele ar arde, cu tot cu rimele lor

din laptopul HP, vechi de 5 ani.

Câtă hârtie virtuală și gânduri veritabile,

în kilobiți tăcuți și neștiuți - ca diamantele

cu nedesfăcute carate, sortite lavei din genuni!

Mâinile mele, inele-brățări, ochii-buzele tale,

icoane, acatiste, cântări…

Și, prin zăpada amintirilor,

o îmbrățișare fulgurantă ca un artificiu

din noaptea tuturor anilor.

(din volumul Declarație de dependență, editura Ars Docendi, 2015)


Nonidentica

Nu știu cine sunt azi.

Dar ieri râdeam, șezând cu tine-alături.

Închisă în globul ochiului,

o amintire mai sclipește

ca refren.

Stăm în gradină, alintați de fructe,

când vântul mătăsos ne duce brusc

în fața mării, printre scoici!

Unul câte unul, ochii trupului se aprind

și cutreierăm țărmul răvășit

de rafale saline.

Sunt semnul de pământ care încet se șterge.

Soarele își amintește, vântul știe,

doar tu… nu spui nimic.

(din volumul Declarație de dependență, editura Ars Docendi, 2015)

Ada Carol (Adriana Carolina Bulz, n. 15 septembrie 1980): Este poet, traducător și profesor de limba engleză. A făcut cercetare în domeniul receptării dramaturgiei americane în România (cu o teză de doctorat despre Eugene O’Neill, susținută în 2012). Este absolventă a Universității din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine. 

Ada Carol îşi farmecă cititorul prin discreţia cu care se apropie de marile teme existenţiale: iubirea, singurătatea, moartea... Teama de ridicol, de patetismul retoric, de bruscheţea unor dezvăluiri care l-ar putea agresa pe interlocutor, o fac pe autoare să îşi impună controlul asupra emoţiilor şi să dea mişcărilor ei gestica armonică a unui balet. Privită în ansamblu, cartea Adrianei Bulz (Ada Carol) are prospeţimea versurilor lui Prévert, intră adesea în consonanţă cu luciditatea lirică a lui Marin Sorescu, păstrându-şi în acelaşi timp originalitatea prin graţia cu care stăpâneşte limbajul poetic. Un ‘eu’ de Şeherazadă o face să adopte discursul histrionic, jucăuş, în care cuvintele alină şi alintă, dansează, se unduiesc feline peste abisuri, îndepărtând stridenţa discordanţei. O asemenea poezie este nu numai binevenită ci salutară pentru regenerarea benefică a liricii noastre de azi. (extrase din recenzia volumului Declaraţie de Dependenţă semnată de profesoara și scriitoarea Monica Pillat)

Cărți publicate:

Duet (volum de poezii în colaborare cu Otilia Ţena, editura Ars Docendi, 2006)

Readings in Eugene O’Neill’s Drama (lecturi critice, editura Ars Docendi, 2012)

Declarație de dependență (volum de poezii, debut individual editura Ars Docendi, 2015)

Despre dragoste și alte păsări (volum de poezii, editura Detectiv literar, 2017)

Citește mai multe poezii aici: Ada Carol - Pași în afară, Ada Carol - Vară și sentimente, Ada Carol - Destul de mulți nori
Blog: A tale in Translation

Copyright © 2018 Ada Carol (Adriana Carolina Bulz)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.