ADA CAROL - DESPRE DRAGOSTE ȘI ALTE PĂSĂRI


DESPRE DRAGOSTE ȘI ALTE PĂSĂRI

Ada Carol - Despre dragoste şi alte păsări (editura Detectiv literar, 2017): Ludicul din grupajul Adei Carol ne dezvăluie o scriitoare foarte atentă la construcția poemelor, o regizoare a unei lirici bogate în biografism, trimiteri livrești, ironii fine și imagini senzuale. Autoarea abordează o poezie care se află în căutarea viului din spatele fărâmelor dramatice care compun viața, o poezie cu ajutorul căreia iubiții se preling zâmbind / către fisurile din toţi pereţii’’. Știe să își atragă cititorul prin finalurile neașteptate, niciodată gratuite, și tandrețea asociațiilor insolite. Ada Carol militează în poeziile sale pentru firescul iubirii, cu toate fațetele care decurg kaleidoscopic, pe care îl schițează sumar, suficient cât să ofere prin versuri firul propriu al Ariadnei. (extras din recenzia semnată de scriitorul Ștefan Ciobanu)


Iată cum

“Viaţa e un caleidoscop de recepţii bruiate.
Clienţi ai clipei, străini pe orice prag,
intrăm şi ieşim din noi înşine ca dintr-o gară de
provincie, printre pâlcuri de sălcii şi plopi.
Poate am fi fost cei mai buni dincolo,
cu alţii, dacă eram ceilalţi, la ce să mai visăm?
Avem numai prezentul de bulbi şi rizomi,
irigaţi cu sânge şi salivă, dar încă mai ştim
cum şi de ce să ne oprim din mers uneori.”


Ştire recentă (despre muza altuia)

Aliona iubeşte enorm ceramica albastră… Degetele ei nici măcar nu pot ridica de pe masă vreun vas dacă nu are imprimat drept pecete măcar un bob de albastru smălţuit. De aceea unii cred că şi sufletul îi e precum cerneala şi mai spun că uneori îl oferă drept adăpost păsărilor ce încă nu au învăţat cum să îşi strângă aripile. Alteori se observă cum gura îi rămâne întredeschisă, ca în dimineţile de singurătate, când învaţă să articuleze cuvântul EU. Alţii declară că sângele Alionei devine albastru întunecat la asfinţit, căci inima i se coboară ca o boltă joasă deasupra păcatului ce a ales-o să îi fie călimară.


DESPRE DRAGOSTE ȘI ALTE PĂSĂRI


Poematica distractivă cu Aliona şi Vladimir


I. Despre poe…matică

Conversau despre lucruri interzise,
cum ar fi sinuciderea şi incestul,
dar mai ales despre “acest cuvânt”
cu care „nu te dai pe buze”,
după cum îi şoptea Vladimir Alionei,
pe când ea îşi legăna lunile
pe fluierul piciorului luxat.
“El ne-a fost lăsat de zei şi trebuie
rostit cu luare-aminte, seara pe nemâncate,
pentru ca, după cântatul cocoşilor să înceapă
să îţi picure dintr-un vârf de deget
minars.”


II. Problema Alionei

Când Vladimir o doreşte pe Aliona,
ea îl presimte şi fără greş
se lasă dorită cât o ţin puterile.
Dar uneori în imediata apropiere
se suferă de dureri de cap
sau se discută la nesfârşit despre…
Atunci Aliona îl ia discret pe Vladimir de mână
şi împreună se preling zâmbind
către fisurile din toţi pereţii.
În urma lor,
camera plină de personaje zbârnâie
ca un dabnor.


III.  Somn uşor

Aliona îşi pudrează sânii cu făină,
îi pune între palme până se auresc,
îşi agaţă la gât o salbă din pietre de râu
şi râde ca un izbuc, uitându-se
prin oglindă la Vladimir,
după care se apleacă să îşi scoată cercelul
din talpă. Abia atunci el
trage cearceaful deasupra,
iar ea dedesubt stinge luminile
una câte una coborând
leoapelep.

Mai multe poezii și profilul autoarei: Ada Carol
Blog:  A tale in Translation

Copyright © 2018 Ada Carol (Adriana Carolina Bulz)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Niciun comentariu

Un produs Blogger.