VIRGIL ANDRONESCU

Ultimul elefant din Roumânia care merge pe bicicletă

Ultimul elefant din România care merge pe bicicletă

definiția tehnică a două roți în echilibru

ca și roata istoriei tot înainte se învârte

atunci când lanțul nu e întins e posibil să cadă

urechile mari îl ajută la mersul prin oraș

am dat anunț pentru toate grădinile zoologice

un elefant biciclist e pe străzi și pedalează

toți nebicicliștii să se retragă în casele lor

cu trompa poate aspira la o cât mai mare libertate

mă salută îl salut și pe toată lumea ce o întâlnește

buna creștere îl recomandă ca fiind un bun cetățean

să vorbim cu primarul pentru o distincție rezonabilă

elefant de onoare al minunatului nostru oraș

trebuie onorat cum se cuvine ca un rara-elephantus și nu marginalizat!

zbor.../deci exist!

ființez în trup de OM

și las în vis tot visul

în epicentru mort ego-ul

cutremurul se moare-n trup adânc

de'nchid doi ochi îmi mai rămâne unul

duc versuri nude pe ai cerului grei umeri

a șaptea coastă înfășurată

în mătase lipicioasă de păianjen

îmi scot săgeata frântă din călcâiul slab

merg pe lângă carul mortuar râd și dansez

atracția gravitațională a decedat aseară

alimentez soarele cu lumină

și luna o tratez pe jumătate

amândurora le e foame acolo în burta universului

ca și Ahile de un călcâi ucis.

trăiesc... / deci zbor! și nu e vis...

dacă exist.../ de ce nu zbor?!

m-am deshămat de neființă

evadând din Olimp

trupul la stânga la dreapta ego-ul

între ochi un ochi de ciclop

umeri rotunzi între vers de mătase

o coastă în plus și mă las

picioroange cu degete moarte subit

tumefiate călcâie de aprig nemers

aprind luna despuiată de ea

cordonul ombilical merge până la soare

ca și Prometeu înlănțuit de un munte

mă hrănesc cu pasărea zborului meu!

putrezesc pe dinlăuntru / părăsit în lacustra singurătate

am uitat să trăiesc

deși uneori / mai mocnește în mine

flacăra vieții aprinsă de dragostea ta

putrezesc pe dinlăuntru / părăsit în lacustra singurătate

printuri digitale cu zâmbetul tău / parcurg mucegaiul verde

așezat arogant pe retina învechită

numai tu dezbrăcată în mov / privind curcubeie...

învăț cum se moare în fiecare zi

(calculând matematic existența lui Dumnezeu)

lecția predată de tine / în limba franceză cunoscută doar nouă

lilieci spânzurați de creier, moluște eclozând din coconi oculari,

mușchii pe ziduri înfipți / cu unghiile tale în pielea-mi fierbinte

la apogeul orgasmului aproape simultan

nu voi uita niciodată să mor / așa cum am uitat să trăiesc!

anatomia cadavrului (2)

cu genunchii rupți mi-a cerut iertare

rugându-mă să îl reprimesc în mine

umbra cadavrului acesta cu oasele răvășite

într-o altă zi tot frumoasă pe înserat

coastele(zăbrele)în perechi nepereche

ligamente dezcrucișate înfățișate în trup

da mușchii au făcut ce au vrut mușchii lor

efecte speciale cu reflexe de rugină

neuronii agățați pe creierul storșit

vor să locuiască cu mine exaltând simțurile

vreau să iubesc odată cu tine femeile

scârțâieli unse cu scuipat de sub limbă

ochiul meu vede până în tălpi rânjind

inima în sistole și diastole irigă albastru

numai atunci când mi-am văzut sufletul ieșit

am priceput (fără modestie) ce suflet mare am!

anatomia nonpersoanei. / dissolutio persona (1)

anatomia vieții mele trece printr-o mare criză

telefonul sună și uit să răspund amabil

oasele mele m-au întrebat într-o zi frumoasă

dacă îmi mai trebuie colivia lor zăbrelită

ligamentele m-au bântuit încrucișându-se

dezlegate de ele însele și de tot trupul

mușchii au făcut cum au vrut mușchii lor

fără să mai ia în considerație neuronii

doar inima ochii și tălpile mai umblă

terminațiile nervoase se inervau singure

oasele au năvălit în afară înjurând

cartilajele încercau să nu scârțâie dur

gâdilau în tălpi mușchii și retina ternă

inima râde cu dinții frânți în pulsații

sufletul mă imploră să mă ridic și să merg

cârjele roz dau bine unei nonpersoane.

(poezii din volumul Ultimele luni de viață ale umbrei mele, ed. Alfa, 2011)

Virgil Andronescu (Virgil Nicolae Andronache, n. 28 noiembrie 1972, Turnu Măgurele): Din 2009 a fost adoptat de municipiul Brăila. A debutat publicistic în anul 1994 în ziarul Teleormanul Liber. A publicat poezie, articole de opinie, cronică plastică, eseuri în Teleormanul Liber, Viorile Zborului, Ecouri Dunărene, Adolescentul, Jurnal Teleormănean, Univers Teleormănean, Cetatea, Curierul primăriei, Ziarul de Brăila, Meandre, Gazeta de Lita, Ecouri Dunărene, Convorbiri Literare, Viața Brăilei, Info Est, Info Brăila, Națiunea, Optimal Media, Inf Zone ș.a. A făcut parte din cenaclurile literar-artistice “Dimitrie Stelaru” (membru fondator), „Zboruri”, „Panait Istrati’’, „Casa Speranței” (C.A.R.P. “Ana Aslan” din Brăila). Din 2014, Virgil Andronescu este membru fondator al Mișcării literare Litera13 și redactor al revistei Litera13 din Brăila.

Premii:

Premiul al-III-lea și Premiul editurii Teleormanul Liber (la Festivalul național de poezie “Zaharia Stancu”, ediția a VI-a, Salcia-Teleorman, 1994)

Diploma Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național a județului Teleorman (pentru volumul “Poezii”, 2003)

Diploma pentru cărțile publicate și pentru campaniile umanitare inițiate (acordată de ziarul „Națiunea”, 2012)

Diploma pentru participare (Festivalul Poeților din Balcani, președinte al juriului criticul literar Daniel Cristea-Enache, ediția a VII-a, România-Bosnia Herțegovina, Brăila, 2013)

Distincția EuroPoezia (pentru rezultate meritorii în activitatea literară, în cadul Festivalului Internațional de Poezie EuroPoezia de la Brăila, ediția a V-a, 2020)

Prezențe în volume colective și antologii:

Zodia Harfei (editura Teleormanul Liber, 1995)
Cu patria în suflet (editura Națiunea, 2013)
Balcanica (antologia de poezie a Festivalului Poeților din Balcani, ediția a VII-a, Brăila, 2013)

Volume publicate:

Poezii (postfața Alexandru Marțian, grafica Virgil-Nicolae Andronache, editura Tipoalex, Alexandria, 2003)

Ultimele luni din viața umbrei mele (prefața Mircea Dragnea, grafica Cristina Barbu, editura Alfa, Iași, 2010)

Chipul tău blând coborât din icoane, mă ține strâns sub pleoapă (prefața Tudor Matresu, grafica poeme Cristina Barbu, 2011)

După Dumnezeu, potopul! (prefața Constantin Gherghinoiu, postfața Dumitru Anghel, grafica Hugo Mărăcineanu și Mihai Vintilă, editura Pim, Iași, 2011)

Foaie de observație – Jurnalul unei conștiințe (proză, prefața Viorel Coman, postfața Dumitru Anghel, grafica coperții Virgil Andronescu, editura Pim, Iași, 2012)

Cronica potopului de după Dumnezeu (editura Zorio, București, 2014)

Necropsie lirică (editura Zorio, București, 2017)

Nuclee aforistice (editura Proilavia, Brăila, 2018)

Semne și cuie (editura infoEST, Brăila, 2019)

Levitații și căderi (editura infoEST, Brăila, 2021)

 

Citește aici: Versete contemporane, Ochi ațintiți spre cer, Năpădiri

Blog: Ora Brăilei

 

Copyright © 2019 Virgil Andronescu (Virgil Nicolae Andronache)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.