SAVU POPA

***

Citisem un articol interesant. Paleontologii
Au descoperit fosila unei insecte conservate aproape
Perfect în interiorul unei şopârle
Din interiorul unui şarpe,
Într-o carieră abandonată din sud-vestul
Germaniei.

Pe loc mi-a venit următorul gând:
Poezia adevărată cred că se găseşte
În interiorul unui interior,
Descoperitorul va înţelege că frumuseţea textului
Te ia pe nepregătite,
Precum iguana satisfăcută după înghiţirea insectei, înghiţită de un şarpe care, astfel printr-un katharsis,
Va cunoaşte conservarea perfectă timp de milioane de ani.

***

Încercăm să lăsăm amprente

Pe scoarţa copacilor,
Respirăm repede,
aşteptând
Ca cineva să ne sară în ajutor,

Gesturile noastre
Îşi pierd treptat
Culoarea, finalitatea,
Întunericul apare atunci
Când zdrobeşti două pietre
Una de alta.
Lucrurile din jur, oamenii
Ţinuţi de la spate
De sfori,
Se dă cu zarul,
Cine urmează să le manevreze.

Şi poemul acesta
Precum un ţinut african
Secetos,
O femeie cu un bidon gol,
Cărat în spate, alături de cei
Patru copii,
Buzele uscate, privirea uscată,
Întoarcerea acasă pe jos,
Iar ziua nu se mai termină,
Se ţine cu ghearele
De noapte.

***

În timp ce mă uit la ea,
Visează că o să cânte la chitări în flăcări,
Visul se repetă
Cu fiecare insomnie,
Părăseşte aşternutul plin de curele încolăcite
între noi o plajă de hârtii mototolite
praful oaselor a încremenit în clepsidre
şerpii de apă linii intersectate amețitor în palmele ierburilor.
Părul ei se resfiră ca plantaţiile de orez
În bătaia unui vânt musonic.

***

Aş vrea să fiu

Spaţiul alb

Dintre neliniştile tale.

***

Poezia mea,

Un ţipăt de hârtie.

Bunica ne povestea cum pe vremea ei, ieşeau oamenii din salinele de sare, cu câte un bulgăre sclipind de îţi lua ochii, ajungeau acasă, îl dădeau vacilor, să îl lingă, doar aşa ieşea laptele dulce şi limpede. În nopţile când păsările făceau în loc de ouă, pietre, apărea o lună de culoarea smântânii, luna era ugerul greu al cerului. Iarba era pielea de cameleon a pământului. Tot pe atunci,  avea ea un vecin cu minţile rătăcite, în fiecare noapte acesta în grădina lui se auzea făcând ca un lup. Unii spuneau că l-ar fi văzut chiar  transformat în lup. Într-o zi vine alergând pe stradă, agitat şi spunând că a visat o gaură de şarpe din care ieşea vin amestecat cu sânge şi lapte, iar acele case din zidurile cărora ieşeau şerpii, se surpau. În ziua următoare a început războiul.

Savu Popa (n. 15 februarie 1991, Sibiu): Este poet (membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu) şi profesor de limba română în județul Sibiu. A debutat cu poezie în revista Euphorion, în anul 2004. I s-a publicat poezie în revistele Zona nouă, Euphorion, Ateneu, Familia, România literară, Qpoem, Banchetul, Sintagme literare, Lumină lină etc.

Volume de poezie:

Ipostaze (colecția „Avanpost” a editurii „Paralela 45”, Pitești, 2017)

Noaptea mea de insomnie (colecția „Cartea de poezie” a editurii „Cartea Românească”, București, 2018)

O cameră fără prize (colecția Prezent, editura Casa de pariuri literare, 2021)

Citește mai multe poezii aici: Savu Popa - Poeme

 

Copyright © 2018 Savu Popa

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.