SAVU POPA - POEME

***

M-aș exila
Pe o insulă
Din memoria
Unui fluture


***

Când omida
va termina de ros toată frunza,
atunci,
cu adevărat,
vom vedea
capătul drumului.


***

A făcut
Un transplant de imaginație
Pentru a supraviețui
În propria ei ficțiune.


***

Afară,
Un cer profanat
De privirile noastre. 

***

Trăiam într-o lume
unde nu existau insomniile,
lumea în sine,
o insomnie,
oamenii, obiectele
se mișcau hipnotic în
aerul unui real îmbătrânit.
Peisajele păreau liniștite,
ca după tragerea unui glonț imens
în golul din jur.
Pe alocuri atârnau,
sub forma stalactitelor,
fâșii din amețeala orelor târzii din noapte.
Uneori, întâlneai doar ruinele somnului
pe întinse câmpuri de clor.

Deasupra cimitirelor de vise,
veghea un soare sub forma unui ochi de bufniță polară.


***

Norii acopereau alți nori

Ca pe un animal rănit în pădure,/
mama învelea soarele într-o pătură, îl aducea în cameră/

Urmam linia fiecărei crăpături în perete,/
acolo unde se sfârșea,/ ascultam cu urechea,
micile tuneluri dinăuntru,/
inimile ca florile de mușețel agonizând
înaintea furtunii./

Și casa nu se mai termina.
Insectele apăreau prin fisurile anotimpurilor/
se putea respira și fără aer,/

Vorbitul în șoaptă și marginile unei fotografii de familie
printre celelalte în cutia de pantofi/
precum o țară mică, neuniformă pe continentul nou,/
unde locuitorii au drept drapel, un tricou sfâșiat,
înnegrit de focurile de tabără
în serile reci de august.

Norii acopereau alți nori,/
aveam nevoie de alte amintiri,/
singurătatea noastră, o alee lipsită de puls
care pleca de la copacul din față,
se pierdea în livada nesfârșită.


Volume de poezie în Librăria Cărturești: Savu Popa
Mai multe poezii și profilul autorului aici: Savu Popa
Citește mai multe poezii aici: Noaptea mea de insomnie, Liniile din palma mea, O cameră fără prize


Copyright © 2022 Savu Popa
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.