SAVU POPA - O CAMERĂ FĂRĂ PRIZE

 

Savu Popa - O cameră fără prize (Seria Poezie, Colecția Prezent, editura Casa de pariuri literare, 2021): Mă întrebam, dacă există vreo maşină de cusut sufletele, dacă Dum­nezeu, acel croitor de modă veche, poartă încă degetar, căci nu ştii ni­ciodată ce iese dintr-un suflet nepetecit. Şi cerul acesta de azi, trebuie să fie şi el un imens petic ce-ar acoperi o ruptură semnificativă întinsă până dincolo de univers. Maşina ar funcţiona şi după confecţionarea sufletelor, de pildă, în timpul vieţii, fiecare îşi mai rupe sufletul, agă­ţându-l în cuiul vreunei îndoieli, îl mai şifonează, uzează, purtându-l neglijent printre ceilalţi, la vedere. Mai apar noduri, neregularităţi, as­perităţi. Pentru asta, fire noi, culori aparte, mână sigură, ochi atent. Maşina va merge încontinuu. Carnea, din ce în ce mai ușor de îmblân­zit, ar lua imediat locul sufletului, lăsându-l pe el afară. (Savu Popa - Mașina de cusut sufletele)

Războiul de țesut

Când eram mic,
Credeam că
Realitatea
Era concepută la
Un uriaș război de țesut,
Materialele folosite,
Vreo câteva
Fire de in, cânepă, bumbac,
Nu foarte lungi.
Dar ce lucru măreț, durabil
Ieșea din ele,
Încât
Celor bătrâni,
Când se apropiau de lucrătura
Acestui război
Nemaiîntâlnit în viața lor,
Le dădeau lacrimi de copil.

O creștere a pulsului peste limitele vieții

Scrisul,
O revărsare,
Atunci când din mine
Ca dintr-un subteran,
Cineva urcă la suprafață,
Împrăștie peste tot
Un sânge electrocutat
Din craniul de piatră.
Scrisul
Se desfășoară sub o zodie tumefiată,
E încordare a simțurilor în risipire,
Scrâșnire a oaselor devenite dinți
Care îți jupoaie interiorul.
În acele momente,
Din mine,
Cineva iese
Ca dintr-un crematoriu
Și-ndeamnă lumea de-afară
Să intre, să admire
Sculpturi de cenușă
Care uneori mai mișcă
Sau se pot prăbuși
La o creștere a pulsului
Peste limitele vieții.

Din ape înghețate de spaime

Tata ducea într-un lighean un peşte uriaş,
un peşte lucios, umed,
un pește din ape înghețate de spaime,
un miros înţepător de noroi şi moarte,
un miros puternic de motorină,
în urma scrâșnirii din dinți a mamei,
un miros de mucegai,
În urma gândurilor mele goale,
un miros de alge uscate
avea tăcerea tatălui.
Ochii peștelui deschişi, vii, atât de vii,
mă hipnotizau privindu-mă,
ceva se mişca în albul lor,
ceva se mișca în aerul
căruia fisurile
îi desenau coroana unui arbore negru.
Am făcut un pas în spate,
eram cu picioarele goale,
podeaua rece,
podeaua de plumb,
podeaua tremura,
Tata l-a luat,
l-a pus jos pe nişte ziare,
mâinile sale arătau de parcă ar fi frământat
creierii tuturor morților,
mâinile sale care, după prima lovitură,
rămăseseră fără amprente
C-un cuţit,
am început să curățăm solzii,
mai întâi de pe ochii mei.
Senzaţia de ameţeală, greaţa, nasul înfundat,
mestecam în gol, palmele uscate,
ştiam că nimic nu va mai fi la fel,
ochii, albul lor care inunda
o cameră fără prize, singurătatea.

O linişte după tragerea unui glonţ imens

Trăiam într-o lume
unde nu existau insomniile,
lumea în sine,
o insomnie,
oamenii, obiectele
se mişcau hipnotic
în aerul îmbătrânit.
O linişte după tragerea unui glonţ imens
în golul din jur.
Mai atârnau
sub formă de stalactite,
fâşii din ameţeala orelor târzii ale nopţii.
Uneori, întâlneai doar ruinele somnului,
întinse pe câmpuri mari de clor.
Deasupra cimitirelor de vise,
Veghea un soare de forma ochiului de bufniţă polară.

Pseudo-Autoportret

Sângele meu este
Opera unui sculptor care
A deprins arta şlefuirii
La sânge.
Creierul meu,
O cameră fără pereţi, tavan,
Înrădăcinată în aerul curat.
Îmi dau drumul mâinilor în gol,
Furnici cu aripi pierdute într-un întuneric
Vâscos,
Stoluri de păsări zburând în interiorul pământului,
Două planete recent descoperite se îndepărtează
Tot mai mult de această galaxie,
Vor forma galaxia lor.
Privesc, trecutul devine un pământ
Pe care iarba creşte într-un ritm alert,
Copacii, plantele, oamenii, cerul
Devin iarbă.
Aştrii vin cu mişcarea paşilor de insectă pe apă.

Volumul în Librăria Cărturești: Savu Popa - O cameră fără prize

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Savu Popa

Citește mai multe poezii aici: Noaptea mea de insomnie, Liniile din palma mea, Poeme

Copyright © 2021 Savu Popa
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.