RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA)
Poezii de dragoste:
alt cântec
și m-aș duce
m-aș tot duce
la izvor cu apă dulce
la umbră de brad înalt
hăăăt!
m-aș tot duce
la izvor cu apă dulce
la umbră de brad înalt
hăăăt!
departe de asfalt
pe la umbra socului
fără scara blocului
la umbră de dor arzând
să simt verdele crescând
s-aud apa de argint
pui de paseri gângurind
și pe mine
ne-murind
fără scara blocului
la umbră de dor arzând
să simt verdele crescând
s-aud apa de argint
pui de paseri gângurind
și pe mine
ne-murind
și m-aș duce
m-aș tot duce
pân’ la troiță
în răscruce
să mă-nchin iubirii mele
să mă apere de rele
și să fac o sfântă cruce
pentru vremea ce mă curge.
cu iubirea mea
eu aș vrea dacă nu-i bai
să mătur frunzele prin rai
să mă fac slugă la cai
să văd ploaia despletită
în codru să stau pitită
să măsor oful cu metru
să mă fac slugă la cai
să văd ploaia despletită
în codru să stau pitită
să măsor oful cu metru
slugă pe la sfântul Petru
apoi când m-aș sătura
un cal alb eu că mi-aș lua
pe pământ m-aș înturna
și-aș rămâne... pururea.
un cal alb eu că mi-aș lua
pe pământ m-aș înturna
și-aș rămâne... pururea.
iubirea pleacă…
Stăm pe-un apus de frunze verzi
eu nu te-aud, tu nu mă vezi
eu te întreb, tu nu răspunzi
îți spun cuvinte, nu le-auzi
tu chiar nu vezi că mă iubești
de ce te faci că nu mai ești
și-n piatra rece te zidești
îți cer să-mi vii din piatră seacă
tu chiar nu vezi: iubirea pleacă!
și-o iarnă gri își face croi
cu geruri grele între noi.
eu nu te-aud, tu nu mă vezi
eu te întreb, tu nu răspunzi
îți spun cuvinte, nu le-auzi
tu chiar nu vezi că mă iubești
de ce te faci că nu mai ești
și-n piatra rece te zidești
îți cer să-mi vii din piatră seacă
tu chiar nu vezi: iubirea pleacă!
și-o iarnă gri își face croi
cu geruri grele între noi.
fără punct
iubite
îți scriu poemul acesta
fără virgule
fără pauze
fără litere mari
fără puncte puncte
fără paranteze
și mai ales
fără punct și de la capăt
n-ai vrea să-l scriem
mai departe
fără nici un punct
împreună
unul fără altul
Ca pământul neîncălzit de soare
ca sămânța fără apă
ca mine fără de mine
ca nimeni
ca nimic
fără puls sunt
când sunt eu fără tine
unul fără altul.
catren
Lună albă plutitoare
soarele-i în urma ta
tu te vindeci de iubire
eu mă-mpovărez cu ea.
soarele-i în urma ta
tu te vindeci de iubire
eu mă-mpovărez cu ea.
să știi...
Să știi să taci, când e despre tăcere
și să vorbești, când ai ceva de spus,
să poți simți și curajos a-i cere
și celuilalt să simtă îndeajuns
Să ocrotești un suflet care geme
fără să simți că zmulgi din tine-un
braț,
să știi iubi când inima ți-o cere
și să răspunzi prezent cuprins în laț.
Și să iubești orice, dar să iubești
întruna
ca singur scop al tău pe-acest pământ
și-ndrăgostit de lună și de stele
să faci cu cerul legământ
Și de vei fi dezamăgit de clipa care
frânge
te-nalță din aripi, coloana-n brâu ți-o-ncinge,
privește drept, și nu te da bătut
strigă din toți rărunchii – Amin, de
la-nceput!
Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura): Născută și crescută în zarea muntelui Cernegura, la poalele dealului Cârlomanu, pe strada Florilor din cartierul
Țărăncuța, la o aruncătură de băț de pârâul Borzoghean, dincoace de cimitirul
din Valea Vie, fiica lui Maria și a lui Vasile, oameni adesea prea cuminți și
la locul lor. De profesie doctor de suflete.
Volume publicate:
De-a v-ați ascunselea cu singurătatea (editura Semne, 2018)
Poeme (Editura Semne, 2019)
Pasăre în devenire - Le devenir d'un oiseau (volum bilingv)
Iubire necheltuită (editura Semne, 2021)
Copyright © 2018 Maria M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)
Utilizarea integrală sau parțială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment