RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA) - POEME

Pasăre zidită

Când am ajuns în Sotogrande m-am liniștit
noaptea am adormit în barca invadată de alge
în Santorini inima s-a colorat în albastru
iar la Verona s-a îndrăgostit de fiecare piatră sculptată de timp

în Tunelul Gotthard inima mi se făcuse cât un bob de rouă
timp de 16,3 km prin venele pământului a fost în lacrimi
nu-i place întunericul, mi-am zis
am dus-o la Paris unde a stat închisă 3 zile în curtea catedralei Sacre Coeur
privind păsările zidite în piatră
în Cartierul Latin s-a înveselit pentru întâia oară
în fiecare zi a vizitat cămăruțele strâmte din librăria Shakespeare
mai târziu s-a cățărat ca o liană pe peretele de la apus
îndrăgostiț̦ii se sărutau la etajul unu al casei lui Rodin
prin căușul palmelor strânse în îmbrățișare
a contemplat ore în ș̦ir capul ei înclinat spre stânga
ș̦i faț̦a lui transfigura de intensitatea iubirii
în Golful Sol del Mallorca inima s-a lăsat prădată
de pirații ce-și ascundeau comorile în peșteri
în Chapin mi-am văzut inima în ochii unei căprioare murind
când inima mea a ajuns la Fontana di Trevi pe la orele trei după amiază
soarele era îndrăgostit
am stat împreună la rând
să ne spunem dorința
El îmi tot șoptea ceva despre lună
inima mea voia acasă sub nuc.

Rugă

pasăre
spune-i vântului
să-i spună frunzei
să-i spună crengii
să-i spună nucului
să-i spună rădăcinii
să-i spună pământului
să nu se surpe

pasăre
spune-i nisipului
să-i spună malului
să-i spună valului
să-i spună mării
să-i spună nemărginitului
să nu se reverse

pasăre
spune-i lacrimii
să spună ochilor
să spună dorului
să-i spună inimii
să-i spună lunii
să-i spună iubirii
să nu se întunece.

Camera cu îngeri

Ninge pe Sevastopol
în camera mea cu vedere spre Calea Victoriei
mă vizitează în fiecare zi
o echipă de îngeri camuflaț̦i
pe sub halatele albe
își poartă aripile strânse
în urma lor rămân pene pe jos
vin infirmierele
fac curățenie cu îndemânarea acelora
ce își greblează grădina de frunze
pe sub halatele lor verzi
aripile sunt ș̦i mai vizibile
din când în când aflu vești bune de la medici
fetțele lor mă părăsesc tot mai luminate
de parcă ar participa la nașterea mea.

Insomnie

Zgomot
geamurile se sparg în bucății
ușile se izbesc de pereți
pereții sunt ca scoarța copacilor

Pașii vecinilor rup parchete 

zgomotele frig
aerul țipă
îmi duc mâna la inimă
tac
ascult ascult ascult
şi deodată grădina copilăriei
vine să mă apere cu miresmele ei 

cu liniștea ei
cu foșnetul frunzelor nucului meu 

tac
ascult
zgomotul se preface
în liniștea mea de acasă.

Se făcea că...

într-o seară Dumnezeu m-a vizitat
ne-am întâlnit în câteva rânduri
până să ne luăm în seamă
mai întâi ne-am salutat din priviri din cerdacul casei, 

sprijineam un stâlp, 

El plivea muș̦cate
mai târziu
în fața icoanei de pe peretele de la răsărit 

am îngenunchiat împreună
amin a spus la sfârșit
și-am înț̦eles că suntem frați
când ne-am întâlnit ultima oară 

a fost printre brazi culegeam conuri
iar El suna zgomotos dintr-o sonerie de argint
- să nu-i stau în cărare! striga
era vesel
semăna cu un tânăr
pe care l-am întâlnit cu mulți ani în urmă

ș̦i atunci am știut
îl cunoș̦team
îl recunoș̦team
din vremea în care eram prunc
ș̦i-mi arăta în vis șorțuri pline cu mere de aur.

(versuri din volumul Maria Cernegura - Poeme, Editura Semne, 2019)

Mai multe poezii și profilul autoarei: Ramona M Covrig (Maria Cernegura)
Citește aici poezii din volumele: Pasăre în devenire, De-a v-ați ascunselea cu singurătatea, Iubire necheltuită

Copyright © 2020 Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.