RAMONA M COVRIG (MARIA CERNEGURA) - PASĂRE ÎN DEVENIRE

Ramona M Covrig (Maria Cernegura) - Pasăre în devenire (volum de debut, editura Semne, București, 2015): Aproape sufocați sub avalanșa sutelor de plachete de poezie ieșite în ultimii ani de sub teascurile tipografice și în care cu greu și rar descoperi fiorul trăirii adevărate și harul înnăscut al unui autor, eram cât pe-aci să credem că lirica de la noi a intrat într-un iremediabil, trist și de nedorit declin. Și iată că vine o tânără autoare ale cărei texte dovedesc că poezia adevărată, cea înnăscută și nu făcută, nu și-a pierdut nici vigoarea și nici prospețimea, nouă, celor ce citim zi de zi amintindu-ne că nu trebuie nicicum să devenim sceptici. Căile literaturii, uneori misterioase, au fost în toate timpurile păstrătoare de surprize nebănuite. O astfel de surpriză/revelație ne-au produs/ne produc și versurile tinerei poete Maria Cernegura, care debutează acum cu o plachetă inspirat intitulată Pasăre în devenire - titlu simbolic și sugestiv pentru o primă carte de poezie. 

Neliniștea, întrebările, melancolia - toate pe canavaua unor spații imaginare - alcătuiesc arsenalul unei poezii de dragoste ce se citește cu empatie, dându-i lectorului o senzație plăcută, fie a adăstării la umbra rece și binefăcătoare a pădurii în miezul verii, fie a pătrunderii într-o livadă înflorită la ceasul luminos al primăverii. Rămâne de văzut dacă această „pasăre în devenire” își va afla în viitor locul potrivit de popas și de împlinire într-un destin literar. În orice caz volumul de față pare a-l prefigura. (extrase din Cuvântul de întâmpinare semnat de scriitorul Florentin Popescu)

Rugăciune

Nu-mi vinde iubite dragostea-n-târg

mai avem destul de vândut de prin casă

mai bine ai vinde salteaua subțire

ușoară-i ca fulgul, dar tot ne apasă.

Nu-mi vinde iubite dragostea-n târg

vinde-n târg patul pe care-am dormit

că tot a pătruns în el frica de moarte

sau vinde mai bine covata și lampa

tavanul, pereții și pragul de tei

dar lasă-mi iubite cămașa iubirii

plătesc cu iubire la schimb dacă vrei.

E vremea iubirii

În grădina Icoanei

doi copaci se iubesc împletindu-și crengile

unul e alb și altul roz

cel roz e copleșit de iubire

întors cu totul spre cel alb care se lasă mai greu

vântul le dă șansa să se mângâie

la fiecare foșnire de crengi

o ploaie de petale se scutură în vânt

purtând spre pământ iubirea lor

verdele crud al ierbii se înfioară de petale albe și roz.

Așteaptă-mă

Pădure așteaptă-mă mâine

n-o să mai întârzii, ai să vezi

mâine va fi

reîntâlnirea

nu scutura merii sălbateci

nu astupa scorbura cu viespi

nu-ți pieptăna pletele

îţi stă bine așa

și mai ales

nu-ți opri izvoarele

întâmpină-mă cu toate ale tale

și cu flori de mălin

Vin!

Dar așa…

Ar fi mistuit țărmurile

păsările ar fi căutat piscuri

copacii, bărci plutitoare s-ar fi numit

dacă iubirea mea ar fi fost furtună

dar așa...

nu-i decît un fir de nisip

cu raze de soare prinse între siliciu și scoici

aruncat de vânt

sub pleoapa obosită a iubitului.

Alb

Și m-am trezit dis-de-dimineață

înveșmântată în alb

pădurile se albiseră de așteptare

valurile albe ale mării tăceau

printre nourii albi

căutam înțelesuri

pasul meu nu lăsa urme

eram înveșmântată-n albul renunțării

nicio batistă nu flutura-n urmă

și-atunci

am prins zborul păsării străvezii.

Eu și el

Se făcea că eram două semințe

una lângă alta

doi lujeri de liană înlănțuiți

apoi am devenit păsări de noapte

încrucișându-ne zborul

el și eu

apoi

spre miezul nopții

am devenit lumini pe cer

eu și el

apoi

se făcea că

oceanul inunda cerul

preschimbându-ne în scoici

el și eu

laolaltă

în adâncul oceanului

Noi.

Puls

E o pasăre în zbatere

lovindu-se de gratiile coliviei

din îmbrățișarea coastelor se luptă să iasă

lovind cu aripile frânte

lovind

dac-aș fi putut să deschid sternul

i-aș fi dat drumul

să-și ia zborul.

Păsările sunt ale cerului

libere.

Anunț

caut loc

într-o inimă pereche

în miezul ei

într-una din cămări

la demisol

printre artere

sau unde se poate

dar să fie cu fereastra spre suflet

plătesc în sentimente

păstrez liniștea

nu dau petreceri

nu aduc străini

cer seriozitate maximă

și fără risc seismic.

Iubite

Iubite-ți faci timp să vezi norii cum plâng

cum își toarnă năduful amar cu găleata

să fi strâns de ceva timp lacrimi în gând

și-acum că pot plânge, vărsarea e gata!

Iubite-ți faci timp să trăiești printre noi

îți faci timp să zâmbești, fuge clipa

cât crezi că mai ninge-ndoiala-ntre noi

cât crezi că rezistă aripa?

Te porți ca și cum n-am muri niciodată

ca și cum... noapte n-ar fi pe pământ

ca și cum clipa n-ar trece îndată

și iubirea n-ar fi dar sfânt.

Mai multe poezii și profilul autoarei: Ramona M Covrig (Maria Cernegura)

Citește aici poezii din volumele de poezie: De-a v-ați ascunselea cu singurătate, Iubire necheltuită, Poeme

Copyright © 2018 Ramona M Covrig (pseudonim Maria Cernegura)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.