LUMINIȚA ZAHARIA
















liber la smîntînă

sufletul misogin și pauper
legat cu lanțul de calorifer
cu un magnet bonbon pe frigider
la cură de slăbit de-o săptămînă
poftește mititelul la smîntînă
cura desigur nu este de voie
cum mamițica lui pe domnul goe
l-a pararăsfățat și sufocat
sufletul într-o zi s-a revoltat
că totu-n lumea lui e doar sclipici
că are trandafirii tot mai mici
că-i fals și lesne rău de cumpărat
că blegul s-a lăsat cosmetizat
că și-a abandonat chiar și copiii
și-afini de gradul zet ai poeziei
l-au cam ademenit în catacombe
și i-au servit desert în loc de bombe
ba l-au călcat, afabili, pe bombeu
l-au întronat chiar ban dintr-un plebeu
prietenii pe care i-a-ngropat
în necromorfi hidoși s-au transformat
și-i vin în vise să-i aducă-aminte
c-a devenit servil, conform, cuminte
că-i congruent cu o meduză moartă
că și-a-ncrustat numele-n bronz pe poartă:
„trăiește-aicea pur, prietenos
dom’șorul vostru, Zahăr Luminos”
ah Doamne cîte vini cîte păcate
îi pun în cîrcă pe nemestecate
și avocat se are doar pe sine
dar să pledeze pro îi e rușine
așa că singur cuc s-a osîndit
să țină drastic cură de slăbit
și smîntînica aia, bat-o vina
adusă ieri de papadopolina
cu ochiu-i face, să reziste-i greu…
se zvîrcolește bietul ca un zmeu

(aici e musai să intervin eu:
– suflet involuat, cu părul creț
ce te ții prostule așa măreț
cică pe post la pup și la mîncare
mă minți că ești la dezintoxicare
legat ori ba, tu tot visezi smîntînă
hai, lanțul jos, te țin chiar eu de mînă
cînd vei mînca, hulpav, castronul tot
și te susțin și cînd te lingi pe bot
ai liber la desfrîu alimentar
jos maniere, poți fi boschetar
de vrei, nu te spăla trei luni pe dinți…
ai liber, suflete, să faci ce simți!)


trişti taximetrişti

trişti taximetrişti aşteaptă-n ploaie
clienţii rătăciţi, să-i vîre-n sac
eu, pesimista, nu-i invit pe soclu –
mai trişti sunt oamenii fără hamac!

– atenţie! cad onomatopee!
îmi strigă mon amour dintre ruine
eu dau cu barda (care sunt) într-însul
să îi dărîm templul stimei de sine

păi, nu-i aşa, divide et impera
şi tot ce fu cîndva frumos se duse –
nu vă spun în ce vers, dar poezeaua
conţine clar plasare de produse!

că treb’e să trăiască şi poetul
acest stindard al... nu ştiu, zău, al cui!
prea des a fost silit să bată şeaua
şi, chiar mai des, să-şi pună pofta-n cui

cum pururi interesul poartă fesul
(vedeţi: Bănică aşteptînd Crăciunul)
fac sluj şi fug să prind (că poate fata!)
taximetriştii, unul cîte unul...

LUMINIȚA ZAHARIA


ca un rigor mortis

ca un rigor mortis
după iubire
ca un pahar cu partea de sus plină
ca vîrcolacii spînzuraţi de lună
ca un atac în forţă
la regină

ca baba Dochia în fustă mini
pornită la vînat de pokemoni
ca ţară ţară vrem ostaşi fanatici
ca leii jigărindu-se în roni

ca tastele delete ignore şi end
ca brînza de burduf madè în China
ca un hingher pe val şi-un slip în trend
ca aurul coclit, ca plastilina

ca un parfum dulceag de te ia capu’
ca pierderea esenţei în decor
ca odiosul fapt de la Tanacu
sau ca o pană gravă de motor

ca vivat bucuria jos guvernul
ca tot ce bîjbîie-ntre nu şi da
peltică bîlbîită repetentă
viaţa ta


spor de rușine

înalți dregători de destine
vă rog, ocupați-vă azi și de mine
vin cu-o petiție-n băț – și vă cer
recunoașterea demnității pierdute
de a fi gunoier!

că-n fiecare zi strîng conștiincioasă gunoaie
le spăl cu apă imaculată de ploaie
le reciclez, salvez constant natura
de tot ce oamenii mînjesc cu gura
înjurăturile devin astfel alintări
cojile de suflet – praf de astre
și nu mă dau înapoi niciodată
de la puricatul greșalelor noastre!

pieptăn țepii aricești ai blazării
cu glasspapier frăgezesc suflețele
lipesc cu clei de oase cioburile visării
pun fracturi de gînduri în atele!
intențiilor bune pierdute pe drum
le ofer ochelari de soare
înlocuiesc sintagma care-pe-care
cu ia-să-vedem-cine-este-mai-bun!

nimic nu arunc, nimic nu distrug
nimic nu e ocolit de speranță
înalți dregători, onorată instanță
la mine nu ține
cu un amărît de spor de rușine
nu pot fi cumpărată pe pămînt – nici în cer!
redați-mi doar demnitatea pierdută
de a fi gunoier!


Poet TeleormanLuminița Zaharia (n. 30 septembrie 1964, Turnu Măgurele): Economist de profesie, Luminița Zaharia a debutat publicistic cu versuri în ziarul Teleormanul (1991)

Volume publicate:

Lecţii de melancolie (editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1997)
Singură prin Uchronia (editura Teleormanul Liber, Alexandria, 1999)
Fulgerul loveşte o singură dată (editura Teleormanul Liber, Alexandria, 2003)
Contraste (editura Eminescu, București, 2005)
Totul cîntă-n jurul meu! (editura Eminescu, București, 2007)
Are mama două fete (editura Eminescu, București, 2008)
Băiatul cu cărţile (editura Eminescu, București, 2009)
Tu însămi, însuţi eu - dialoguri lirice (coautor Cristian Ţîrlea, editura Editgraph, Buzău, 2012)
Singularia tantum (editura Editgraph, Buzău, 2013)
Transcrierea fonetică a iubirii (editura Armonii culturale, Adjud, 2014)
Fantezii cu Mişu (proză scurtă, editura Armonii culturale, Adjud, 2015)
Luminiţa de la capătul tunelului (volum premiat în cadrul Festivalului internaţional Titel Constantinescu”, editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2015)
Călătorie de plăcere (editura Armonii culturale, Adjud, 2015)
Acronimele lui Pascal (proză scurtă, editura Semne, București, 2015)
Acronimele lui Pascal (proză scurtă, reeditare, editura Eurostampa, Timișoara, 2016)
Yeti într-um bloc de gheață (editura Astralis, București, 2017)

Copyright © 2018 Luminița Zaharia
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un comentariu:

  1. Luminita Zaharia, un poet haruit! Pune sare, piper, creierul la contributie și...adaugă suflet tuturor creatiilor sale!

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.