LUMINIȚA ZAHARIA - VREMEA LUI FLOPPY DISK

 

Luminița Zaharia - Vremea lui floppy disk (Editura Neuma, 2022): Poeta Luminița Zaharia - o numesc așa cu convingere, deși a scris proză - oferă un volum surprinzător. Ea este efectiv în vervă și trece cu brio examenul jocului de-a inocența. Mai degrabă eseuri ironice versificate, textele sale nu stau pe gânduri să aleagă între good poet și bad poet. Încă de pe vremea lui floppy disk, ele s-au aliniat de partea cea bună.(Horia Gârbea)

 

interviu de angajare

la interviul de angajare
m-au întrebat
cîte-n lună și-n stele
cîte gogoși pot înghiți
dacă e vreo problemă
cu genele mele
dacă în trafic dau prioritate
atelajelor cu boi – sau dacă
într-o echipă mixtă sunt aplaudacă

mi-au dat și-un test de perspicacitate – cică
să-l ridic pe x la putere pînă y abdică
dacă am vreun conflict nedeclarat
cu gura leului, talpa ursului sau capra vecinului
cît am pulsul cînd sunt evaluată – și cum
îmi pot crește concentrația veninului

dacă am pile mai sus, dac-am găsit calea
dintre burn-out și bore-out – și, încă,
unde-mi țin rezervele de inedit
sau cît de des în palmă mă mănîncă

la final, o probă practică
să-l țin pe șeful în brațe și colegii pe țeastă
în timp ce tastez, mătur, răspund la telefon
și joc cu potențialii clienți o canastă

mă întrebați dacă am fost admisă
ce indiscreți! doar un pont vă ofer:
ce port azi? diademă și capă!
așadar... arăt eu a șomer?!

 

atît de prințesă

ea era atît de prințesă
că simțea rotația pămîntului
și în pîntec creștea
întreaga familie a fluturilor nymphalidae
că, nu-i așa, ce-ar fi o prințesă
fără acte de binefacere la activ

atît de prințesă
că în calea ei florile înfloreau
pisicuțele se pisiceau
iar oamenii deveneau supraoameni
și zburau spre planete mai calde

ea era atît de fragilă
încît toate lucrurile săreau
s-o întărească
s-o păzească
s-o camufleze
ce folos, ea, din prea bună creștere, refuza

într-o zi prințul din țara viselor împlinite
a venit
dar din prințesa atît de prințesă n-a mai găsit
decît o aripă de fluture nou-născut

a luat-o cu grijă
în palmă
și viața prințesei
prin fața ochilor
ca un film romantic
i-a trecut

țevile nu

vecinul hamilcar m-a inundat
cînd țeava principală i s-a spart
mi s-au prelins pe tavan visele lui
atît de asemănătoare cu ale mele
încît m-am îndrăgostit subit

de-abia ne dădeam bună ziua
era chel și cam pricăjit
lucra într-o uzină de țevi
ironic, nu-i așa?
dar visele lui m-au convins
că aparențele pot oricînd înșela

m-am prezentat la ușa lui
cu găleată, mop și mănuși menajere
a întredeschis-o timid: știi, logodnica mea
și-a uitat robinetul inimii deschis!
așa am aflat că fiecare vis
prelins la mine pe tavan
era al fetei frumoase, jumătate vîrsta mea
care tocmai primise de la hamilcar
un inel cu diamant oval

ce s-o mai lungesc
mai bine încalec pe-un cal
și vă povestesc
în episodul doi ce se mai petrecu...

stați! doar, pirpirie, morala:
diamantele sunt pentru totdeauna
țevile nu

 

ană

mai ții minte cînd te fascinau
integralele, logaritmii, puterile
cînd banda lui Möbius
îți era model de urmat
(poate de aceea te-au vînat
doar oameni cu două fețe)?

mai ții minte
geografia lumii
călătoriile imaginare
din scornicești pînă-n silicon valley
sau rătăcirile răzlețe
prin istorii
cu timp rostogol?

Joggingul matinal, cu capul gol
de îndatoriri cronofage, hulpave?

ce ți-a rămas din acumulările toate
din oisive jeunesse à tout asservie?
din diatezele verbelor –
doar reflexivul a fi…

ca un păun care îmbătrînește
și pierde pană după pană
mai speri să-i cazi cu tronc vreunui meșter
și să rămîi, într-o legendă, ană…

 

cu ochii închiși

eu scriu filme
cu ochii închiși
ca alte simțuri
să rămînă vigilente

în așteptarea premierei
mă perpelesc de moarte
și construiesc scenarii
despre publicul căpcăun

între timp
criticii de film consumă hîrtie
părerile lor se bat cap în cap
cînd mult mai util ar fi sub centură

în seara alocată
calc pe covorul roșu
(nu m-am dezlegat încă la ochi
roșul mă agită culoarea mea preferată fiind)
mă împiedic de emoție
rotulele îmi sar cît colo
una lovește cameramanul
alta reporterul tupeist

cum toate dovezile au fost distruse
în susținerea celor relatate
mă voi folosi doar de
credulitatea voastră

nu-i așa că voi lua oscarul
nu-i așa?

 

Volumul pe libris.ro: Vremea lui floppy disk
Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Luminița Zaharia
Citește mai multe poezii aici: Bogații nu visează niciodată scoici, Rețete de iubire, Singură-n simulator


Copyright © 2022 Luminița Zaharia
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.