MIHAELA MERAVEI

la vârsta mea

la vârsta mea pot fi orice îmi imaginez

pot fi o pasăre mică și rară

dintr-acelea care nu migrează spre țările calde

fiindu-i de ajuns propria Țară de foc

pot fi un copac pe care pasărea să se așeze și să cânte

Ballade pour Adeline pot fi Roata Eye

să mă învârt prin gândurile oamenilor treziți

cu dimineața pe umeri și care umblă agnostici

căutând o fisură în burta cerului pe unde

să se poată strecura

poeții cu arsenalul lor de cuvinte vrăjite sau

de ce nu pot fi femeie că tot umblu

de-a lungul și latul vieții

cu un copil de mână și un top de rugăciuni sub aripă

numai poet să nu credeți că aș putea fi

pasărea din colivia de sticlă

trăia într-o casă închisă în loc de gratii ferestre

pasăre cu aripi dezlegate

săruta în fiecare dimineață lumea de dincolo până când

buzele-i desenau pe sticla transpirată de jalea din exterior

o inimă din care se prelingeau mărgăritare

când soarele se ridica cât o palmă deasupra pământului

prin inimă-i intrau biciuite cuvintele

lumea privea cu mâna streașină la ochi în interiorul coliviei

și mai adânc

în interiorul ei nu se temea

nici-o zi nu avea de ascuns din mușuroiul de anotimpuri

sufletul despuiat de toate pieile stătea în razele de aur

depănând viața fir cu fi la ralanti

tot ceea ce era ea în sinele complex

culorile acelea minunate care i se revărsaseră

prin burice în aripi se oglindeau în exterior

multicoloră auroră a unui vis boreal și parcă

toți oamenii care trăgeau cu ochiul în intimitatea ei

murmurând cuvinte de milă uimire ori blestem

se transformau în stele colorate

acum o perdea de lumini îi acoperea casa sufletului

nici ea și nici oamenii nu mai știau dacă

înlăuntru ei este în afară sau dacă

aceia din afară au devenit un înlăuntru pentru ea

lumea se modifica funcție de propriile gânduri

funcție de pasărea aceea cu aripi curcubeu

neîncarcerată vreodată într-o colivie de sticlă

în partea ta stângă

se întâmplă uneori ca cineva să-ți deschidă

fără să te aștepți robinetul cu sentimente

atât de tare încât șuvoiul să te ia pe sus

precum un gheizer emoțiile să te ridice în al nouălea cer

miști neputincios din pleoape

incapabil să mai știi care este capătul lacrimii

și unde începe fluviul de lumină

te zbați să-ți menții capul la suprafață

și să respiri nu din matusalemicul Kilimanjaro al plămânilor

din pântec acolo unde se întâmplă

Centru Universului

brusc robinetul se închide

și cazi din acel vârf de lance

din acea coloană de trăiri în realitatea înecată

și ea de prea mult sentimentalism

te renegi ca să-ți menții respirația

cămașa de forță te ștrangulează

nu mai simți arsura lacrimii nici gustul amărui al apei de ploaie

o stare halucinantă de imponderabilitate

un întuneric lipicios care te înșfacă de beregată și…

țiuie…

țiuie a lipsă de oameni și iubire

țiuie a gol lumina în partea ta stângă

 

mi-am scris numele pe tălpi

și am plecat în călătoria mea inițiatică

așa, cu numele scris pe tălpi

surdă la prăbușirea

spicelor prin lanurile conștiinței

să văd unde s-a născut acest strigăt prelung

cât trupul meu

adânc înfipt în sufletul alb ca versul

cioplit din umbre de nori care mi-au lăsat

urme de cometă

pe chip

pentru a supraviețui mi-am dat voie să mor

dar nu de tot

numai atât cât pentru zilele fără

soare și păsări și copii chiuind

numai așa mi-am putut lua nașterea de la capăt

cu aceeași mamă sfântă de mână

dar un alt cer deasupra-mi

și o poezie picurată dintr-o coroană de spini

înfiptă vremelnic pe fruntea celorlalte vieți

arca lui Noe reinterpretată

dimineața ca-ntr-o poveste pe umăr

o ciocârlie cu glas roș aroma unui zâmbet pe obraz

iubesc clipa asta

de fiecare dată cu o viață mai mult

în sufletul meu locuiesc

câteva perechi de suflete

sufletul ierbii cu sufletul căprioare

al timpului cu al omului cu masca de fier

sufletul dorului cu sufletul lui Dumnezeu

între ele o palmă de cer

și o inimă ca o cruce din lemn gofer

să le poarte pe ape

 

Mihaela Meravei (n. 30 aprilie 1967, în Constanța) este absolventă a Universității ”Transilvania”- Brașov, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, secția ”Materiale și Defectoscopie”, promoția 2001. Locuiește în Constanța. Mihaela Meravei a publicat primele creații în revista Tomis, la rubrica Cenaclului Ovidius, unde era membră, dar a debutat cu primele poezii, în aprilie 2012, în nr. 8 al Revistei de Cultură și Artă Nomen Artis. Editorial a debutat în același an – 2012 - cu volumul de versuri Viața pe verticală (editura InfoRapArt). A publicat (poezie, proză, recenzii de carte) în numeroase reviste literare de prestigiu: Ex Ponto, Agora, InterArtes; Oglinda Literară, LitArt, Plumb, Boema, Vatra Veche, Spații culturale, Litera 13, Emel, Nomen Artis, Armonii Culturale, Sintagme Literare, etc. Mihaela Meravei este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Este prezentă în volume colective cum ar fi:

Cartea a treia. Poezii a Cenaclului Lira21 (editura ArtBook 2012), Pe strada inimii, cuvântul (editura InfoRapArt 2012), Romeo și Julieta Mizil (editura LVS Crepuscul - 2012 și editura RBA Media – 2013), antologia literară a Clubului artelor Solteris Mangalia (editura Ex Ponto, Constanța, 2012, sub egida U.S.R, Filiala Dobrogea), Însemnele unei tăceri și Harpa de argint (editura Rovimed Publishers, 2012, Bacău), Infinitul Iubirii (editura Măiastra, Tg. Jiu, 2013),  Antologia Scriitorilor Români contemporani din întreaga lume Starpress, 2013 (editura Fortuna, 2013, Rm. Vâlcea), Simplitatea risipirii (editura Ex Ponto, 2015), Urme (editura Mar, 2016), Ovidiu, două milenii de neuitare (editura NeXT book, 2017).

A fost distinsă cu mai multe premii literare dintre care amintim:

Mențiune la categoria poezie și Mențiune specială la cea de proză scurtă la Concursul internațional de poezie și proză ”Sarpress”, 2012,  Premiul II la Concursul de creație literară “Visul” ediția a șaptea, 2012, Premiu “George Ranetti” la poezie, ediția a șaptea, 2013, Premiul ”Arthur Porumboiu” pentru poezie, pentru volumul Duminica păpădie (editura Ex Ponto 2015), Premiul II pentru volum de poezie la Festivalul de Literatură și Folclor ”Armonii de primăvară”, volumul Cinci degete (editura Ex Ponto, 2017), Vișeul de Sus, mai 2017, Premiul special al juriului pentru volum de poezie la Festivalul de Poezie Religioasă ”CREDO”, Mănăstirea Lăpușa, august 2017, volumul Cinci degete (editura Ex ponto, 2017) și Semantica luminii (editura Ex Ponto, 2016). Este membră a juriului în mai multe concursuri literare.

Cărți publicate:

Viața pe verticală (editura InfoRapArt, 2012)

Simțuri elementare (editura Metafora, 2013)

Cu inima lipită de fereastră (editura InfoRapArt, 2014)

Duminica păpădiei (editura Ex Ponto, 2015)

Semantica Luminii (editura Ex Ponto, 2016)

Cinci degete (antologie de autor, editura Ex Ponto, 2017)

Anamneze poetice (editura Rafet, 2018)
Prezumția de fericire (volum în pregătire)
Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat (editura Ex Ponto, 2019)

Iglu cărților (cronici de carte, editura ex Ponto, 2021)

In illo tempore (editura Ex Ponto, 2022) 

Celelalte cinci degete (Editura Ex Ponto, 2023)

 

Copyright © 2017 Mihaela Meravei

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.