MIHAELA MERAVEI - CU ORAȘUL MEU SE ÎNTÂMPLĂ CEVA CIUDAT

Mihaela Meravei - Cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat (editura Ex Ponto, 2019; lectori de carte: scriitorul Ovidiu Dunăreanu, membru U.S.R. - Filiala Dobrogea, directorul revistei Ex Ponto, scriitoarea Silvia Bitere, membru U.S.R. - Filiala Sud-Est, copertele fiind semnate de profesorul  Constantin Grigoruță, membru al Uniunii Artiștilor Plastici, tehnoredactarea asigurată de Aura Dumitrache)

când vei începe să visezi atunci vei scrie poezie

blocurile se prăvăleau în fracție de nouă

ca într-un joc de Pai Gow

smulse din rădăcini

mă acopereau din toate părțile se transformau

în oameni

oamenii în umbre

alergam pe un drum fără picioare

împinsă de propria energie

mașinărie lipsită de gravitație greu de aselenizat

luam forma fiecărei căderi devenind zar cu patru umbre

câte una pentru fiecare ochi de cer deschis

auzisem prin mass media că se vând iar sentimente

pe sub mână

undeva poetul răpus de-un vis modela din cuvinte

oameni

așezându-i la rând ca pe soldații de teracotă

din Mausoleul Shi Huang

peste tot urme de poezie săbii de lumină

infern și sublim

cu orașul meu se întâmplă ceva ciudat

plouă de ceva timp cu aripi de păsări

din scheletul lor răsar

la fiecare treizeci de minute de cenușă

poeți orfani

soarele își ascute colții în barele de oțel ale zilei

așezate piramidal susțin o civilizație prezumtivă

peste care se așterne noaptea ca o maladie cronică a singurătății

și nu-mi mai e poftă de zbor

semăn tot mai mult cu bătrânul Santiago -

mă zbat ca un salao în plasa destinului

incapabilă să renunț la peștele cel de toate zilele

din care să-mi hrănesc muza -

pe podul plutitor cineva așteaptă cu timpanele oarbe

terapia miraculoasă a florii de lotus mimând un requiem

de cealaltă parte a pământului

un oraș șchiopătă

din lipsa poeziei

 

arca lui Noe reinterpretată

dimineața ca-ntr-o poveste pe umăr

o ciocârlie cu glas roșu

și aroma unui zâmbet pe obraz

iubesc clipa asta

de fiecare dată cu o viață mai mult

înlăuntrul meu locuiesc

câteva perechi de suflete

sufletul ierbii cu sufletul antilopei

al timpului cu al omului cu masca de fier

sufletul dorului cu sufletul lui Dumnezeu -

între ele o palmă de cer

şi o inimă ca o cruce din lemn gofer

să le poarte pe ape

se făcuse târziu în miezul ierbii

câteodată nu mai am loc în poveste și atunci plec

să-mi caut alt sens

pe undeva cineva își întinde viața la soare

la fiecare cinci minute de tristețe i se prelinge

câte un vers de clorofilă din tiv

mă furișez printre ierburile înalte ale Căii Lactee

să desprind metaforele ce flutură

udate de ploile bengaleze-

mi se pare că ne potrivim

de cealaltă parte a drumului un câine costeliv asemănător sufletului meu

așteaptă merindea stăpânului cum nebunul

sanaxul la schimbul de tură

hămăind târâșul meu atins de alicea timpului

se făcuse târziu în miezul ierbii

întunericul îmi intrase în ochi

Shiva mi se furișase mandală prin vene

într-un colț uitat de lume înfășurat în mantia unui poem

altcineva vorbea în gând în sanscrită

dacă tu ești Dumnezeul cuvintelor

orientează-mi viața în alt sens

Eli! Eli!

Taj Mahal

cumva am putut sparge cerul tăcerea și timpul

apăsătoare precum tavanele din Peșterile Elefanților

cu una dintre tentaculele lui Kraken

despletind nodul gordian al întunericului

din oceanul interior

odată răpus Raiul

s-a prăvălit peste noi cu rumorile lui

am întins mâna cum făceam în copilărie

dornică să gust din nori

să-i modelez în forme geometrice

între degete mi-a rămas steaua sudului

să-mi poarte sufletul

atunci templul din inima antilopei

ne-a încăput pe amândoi

fără niciun descântec

în mine un copac crește de ceva vreme

internetul și-a devorat ultima conexiune

când mă deconectez lumina-mi apune gemând

străzile se risipesc în aburul nopții

dintr-o carte Eliade-mi face contagios cu ochiul

miroase-a Indie virgină-n aer

hățișul de oameni cu lianele lui

inima prinsă într-o pânză lipicioasă de păianjen

sunt incapabilă să mă eliberez

în mine un copac crește de ceva vreme

ramurile-mi ies prin piele

îmi devin rădăcini

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Mihaela Meravei

Citește aici poezii din volumele: Prezumția de fericire, in illo tempore, Cinci degete, Celelalte cinci degete

 

Copyright © 2019 Mihaela Meravei

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.