VICTORIA MILESCU - URME DE STEA

 

Urme de stea în inima mea

Te știu de când Dumnezeu culegea stele
să mă alcătuiască
te știu de când lumina era întuneric
și mă ruga să aprind farul inimii
să vadă mai bine drumul spre tine
somnul nu se inventase încă
lucrurile visau cu ochii larg deschiși
gata să intervină când o minune
avea nevoie de un mic ajutor
pentru a împlini o dorință, pentru a îndeplini
o promisiune rostită la un pahar, într-un bar
la un colț de univers
că lumea va fi salvată, indiferent de costuri.

Mă fură vântul

Vântul mi-a furat rochiile de pe sârmă
i-am spus că nu i se potrivesc
că o să râdă lumea de el
nu i-a păsat, a zburat peste ocean
a doua zi, am găsit un bilet pe pervaz
da, ai avut dreptate
rochiile nu-mi vin bine deloc
dar au un parfum special
miros a ființă vie, a femeie, a poezie
dacă vrei, te iau cu mine să vezi lumea
te iau pe sus, cu casă și masă
te voi îmbrăca în perle și pietre prețioase
chiar dacă la început vor arăta ca niște
gloanțe de grindină
sau fulgi de zăpadă albastră
pe care eu îi voi șlefui zi și noapte.


Parâma vieţii

Mi-am început viaţa
când alţii şi-o terminau, spunând:
poartă tu mai departe firul ăsta de viaţă
un fir cu noduri şi răsucit
aşa l-am moştenit
nu-i vedem capătul
du-l mai departe, în spinare
e o parâmă de la corabia cu suflete
ele ne trimit semne, vise premonitorii
prin perdele de ceață
ne încurajează într-un fel
obiceiurile noastre blânde ori crude
în fiecare zi suntem alţii, deși aceiași
ne privim în ochii celorlalți
întrebând: Oare cine sunt eu?
cei mai mulți nu răspund.


Din prima încercare

Mi-am aruncat viața pe fereastră
a supraviețuit, s-a ridicat, a râs: nu ești
chiar atât de sus cum credeai
să scapi de mine din prima încercare
locuiești într-un basm perimat
fără ieșire, fără intrare doar
o fereastră cât muchia de palmă
cât să încapă o țeavă de pușcă
prin care trimiți la un secol
un poem spre lumea înfrigurată
eu și ultimul tău poem
ne-am hotărât să plecăm în lume
eu sunt o viață încă în putere, el
un poem cât de cât lustruit
plecăm să găsim o carte adevărată
o carte serioasă, curajoasă
gata să se arunce în foc pentru o idee
pentru o vină imaginară...


Timpul scotocește prin mine

Își caută niște ani pierduți
spune că nu toți îmi aparțin
sunt prea mulți pentru un om obișnuit
nu-i găsește și ca să nu plece cu mâna goală
ia câteva bucurii și ceva iubire
și din astea parcă am prea mult
se vede cu ochiul liber, mă împiedic
nu am știința de a duce la bun sfârșit
o iubire ca la carte
îmi ia și glasul, fiindcă
la ce bun atâtea chiote în deșert
timpul mă lasă cu pagubă, râde, pleacă
o să te descurci tu cumva
acum ești mai fără griji, mai ușoară
pentru vântul de vară șoptind sub ferestre
bucuriile erau prea multe, prea grele, iar iubirea
aceea mare nu ți se potrivea deloc.


Cea mai dreaptă

Prima dată nici
n-am știut cine este
m-a salutat și i-am întors
din politețe salutul
de atunci, am mai întâlnit-o de câteva ori
la mare, la munte, când
m-am aruncat cu parașuta de hârtie
dintr-un avion tot din hârtie
pe care desenasem lei, tigrii ce urlau îngroziți
mai speriați decât mine
i-am înnebunit pe toți din jur, inclusiv pe ea
care se ghemuise sub un fir de iarbă
lucios, tăios, intimidat că tocmai el
a fost ales să o apere pe
cea mai dreaptă dintre drepții pământului
în fața căreia toți se pleacă
fiindcă totuși nu s-a ivit deocamdată
ceva, cineva mai înfricoșător.

Plasa de sârmă

Respir prin plasa de sârmă
privesc prin plasa de sârmă
picăturile de ploaie sinucigașe
se aruncă din cer spre pământ
peste plasa de sârmă deja udă de lacrimile
celor ce nu văd cum aș putea
să trec dincolo de plasa de sârmă
să ies în ploaia dezlănțuită
să dansez cu creaturile versatile, cu
fulgerele ce înjunghie copacii
ele mă cheamă insistent, în rafale
cum să trec de plasa de sârmă
deși subțire, nu se lasă străpunsă
privesc străzile încovoiate sub case insolente
focul dansează în ploaie
ploaia dansează cu focul
oamenii stau înconjurați de plase nevăzute
să-i apere, așa li se spune
câte unul riscă
trece prin plasa de siguranță
ceilalți aplaudă, uite, unul a reușit
e deja la orizont, unde îl așteaptă altă plasă
o sparge, trece prin ea, o depășește, aleargă,
se ivește altă plasă și altă plasă...


Traversarea

M-am trezit târziu
m-am trezit greu
am ajuns după ce spectacolul se terminase
iar actorii nu mai erau actori
ci oameni la casele lor din nori
m-am trezit târziu, dar când m-am trezit
cu adevărat
nu mai eram eu, ci tu, el, ea
și construiam împreună un oraș
din oase și mușchi, piele și păr
cu ochi albaștri, verzi, galbeni
sclipind ca semafoarele
la traversarea dinspre viață spre moarte
cei mai mulți locuitori traversau
corect, cu tact, împăcați cu lumea
unii cu daltonism mă rugau
să-i ajut să traverseze în siguranță
îi țineam de braț și ajungeam împreună
pe partea cealaltă, unde cei mai mulți
se întrebau nedumeriți: și acum, încotro?

Construind prăpăstii

Eram pe marginea prăpastiei
dar ea urla cât putea: nu acum, te rog nu acum
aici e plin și atâta zgomot
făt-frumos se luptă cu balaurul
cel cu șapte capete, trei
au căzut deja retezate, stropind pereții
scorul este incert, dar știi ce, vino
mâine, la prima oră, e mai bine
până atunci, curăț, spăl, scutur, fac rost
de cea mai frumoasă și teribilă mare
pentru peștele diluvian
în care ești prizonier de ani și ani
te aștept cu brațele deschise, toate
împodobite cu păsări lacome și nerăbdătoare
adâncul meu îți strigă deja numele
te cunoaște de când erați copii și vă jucați împreună
puneați piatră pe piatră și construiați
numai prăpăstii!


În așteptare...

Știu, e dureros să nu te atingi de nemurire
dintr-un motiv care îți scapă
printre degete, printre gene, ca o lacrimă
ca o apă de aur vindecătoare
a trecutului ce ar putea fi cândva viitor
da, e nedrept să nu te atingi de nemurire
când ea se revarsă peste toată masa
în jurul ei sunt flămânzii lumii
așteaptă să vină șeful cel mare să taie
câte o porție pentru fiecare
câte unul întoarce capul, se uită cu jind
la porția celui de lângă el
mai mare, în așteptare...


Ordinea lumii

Cineva face ordine
cineva pune lucrurile la loc, acolo
unde au fost înainte, fiindcă
atunci când mă trezesc
ochii îmi sunt în orbite,
gura rostește vorbele cunoscute
cineva mă aduce înapoi, dimineața
de pe unde am umblat
mă aduce în aceeași piele,
dar cu un rid în plus, o lacrimă în minus
în aceleași oase, dar mai ușoare, fluide
cui să îi mulțumesc, în ce fel
că mă aduce mereu aici, când
sunt atâtea oceane, planete și galaxii
care mă revendică de milenii.


Încă e bine

Încă e senin
orizontul rezistă, deși
noaptea se aud scrâșnete
oamenii, păsările încă
își duc viața pentru care au plătit
uneori zboară prea mult, ori prea sus
prin aerul încordat
prin lumina  care se strecoară ca un dezertor
va fi executat, nu-l vedem, deocamdată
e fiul unuia dintre noi, al meu, al tău
locuind în galaxia inocenților
unde și eu am fost odată
o literă presată la rece
să dea cel mai bun vers.


Gloria

Venise gloria
târziu, dar venise
am aruncat-o într-un colț
am mers la petreceri cu prietenii
când mi-am adus aminte de ea
am luat-o și am rupt-o, filă cu filă
așa-i trebuie
vine când vrea ea?
Am rupt-o în bucăți din ce în ce mai mici
am aprins bricheta
Ce frumos ardea gloria
unei planete frumoase și arogante
cine mai are azi nevoie de glorie
în războiul analfabet
unde nimeni nu înțelege pe nimeni
într-o lume a cărei glorie
e mereu sinuciderea.


Întotdeauna mai rămâne ceva

Durerea mușcă din mine
îi place carnea mea
îi plac oasele mele poleite
de gheața iernilor trecute și viitoare
într-o zi ființa mea se va termina
durerea va flămânzi
își va aminti că a pus deoparte
pentru mai târziu
o mică bucată de suflet
durerea și-a potolit foamea un timp
a plecat, apoi a revenit, lihnită
gândindu-se că poate a mai rămas ceva
pe frunzele trandafirilor
chiar dacă își amintea că înfulecase tot
dădea târcoale pajiștilor amețitoare
convinsă că întotdeauna mai rămâne ceva
dintr-un suflet frumos.  

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Victoria Milescu
Citește aici: Invulnerabilă, Oamenii desenează cu cretă, Planeta stă acasă, Orașul cu cap de pește

Copyright © 2025 Victoria Milescu
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---