NICOLETA CRĂETE - LUMINĂ PENTRU O STRĂINĂ

 

lăsarea de numele mic

zi de zi mă fac tot mai mică

nu mai am loc
pe rețetele voastre de sânge
în pietrele ce se izbesc de perete
pe bancnotele voastre terestre
nu am loc să încap
pe afișele ce mă caută cu câine
când războaiele tac
în sărutul de după

lumină pentru o străină

nimeni
nu vrea să fie
femeia
din autobuz

nu mai e nicio stație

totul e simultan
și altul este unul

când ea a strigat

opriți autobuzul
opriți
fiul meu a murit

lumina
varsă valuri
între aripi
pe scânduri

când eu
dintr-un alt autobuz
am strigat

nu opriți nu opriți
a treia zi
a înviat
femeie

despre dreptate

fiece demon e frate cu Dumnezeu

poftește-l înăuntru la masă
și așterne-i cu mâna stângă bucatele

vei fi iscodit descojit curățit împărțit încălzit și topit înnegrit înmulțit și unit înnoit cântărit
și vândut la ospețe

ce hrană bogată este prețul tău

se va face negoț cu orice
mai puțin 21 de grame

neclintit să te ții
în scrâșnetul dinților și-n măcinarea de oase

să taci
ascultând pacea dintre două bătăi ale inimii

și să nu știe stânga ce face dreapta ta

facerea lumii

eu n-am să-ți scriu foi albe de iubire
cum femeile când la trezire
îți fac

n-am mâini să te cuprindă
nu am inimi să bat
n-am destule guri să vestesc
ce-a plecat

tot mai mică mă număr
când din brațe mă scutur
și nu am să te-mbrac

ie albă-mi voi țese
din femeile tale
o voi da ca să curgă
la vale

un cortegiu de isis
o să plângă-mpreună
din zdrențele ude
când lumea o fac


am găsit mormântul gol

m-am dus după firul de apă
până-n adânc de mamă
dar nu eram acasă

și mi-am privit chipul în bălți
dar nu eram acasă

i-am pizmuit absenți de la masă
dar nu eram acasă

și mi-am cântat un cântec de morți
dar nu eram acasă

mi-am învelit umbra-n părinți
dar nu eram acasă

și-o jale de tot m-a cuprins
dar nu eram acasă

atunci am privit în sus înspre tată
și s-a pornit alene să-mi plângă
pe pleoapă


ca un viu

fața rănilor
se privește în fața cuțitului

între ele
pășește Dumnezeu
în albele-i haine
și nu spune nimic

doar Cuvântul răsună
ca un viu
în urechile surzilor



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Nicoleta Crăete
Citește aici: Femeia cu trupul de ceară, Auziților mei, De-aceea

Copyright © 2024 Nicoleta Crăete
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.