MIHAELA ROXANA BOBOC
Spovedania oaselor
Dumnezeu face ce face
și dezgroapă oasele morților
mei –
șapte ani de durere,
alții șapte,
care încotro;
pe strada aceasta numită ironic
viitorului
o românie absurdă alege parlamente
înrobite –
sfinții merg pe
asfaltul peticit,
în Buzăul martir,
spovedania oaselor scoate lacrimile
de sub pământ –
chiar și acum,
în ceasul morții,
țara mea
cu limba scoasă
își strigă copiii!
pumnale înfipte în umerii credinței
mele,
Doamne,
am făcut cale întoarsă,
din umbra suferinței
am croit poeme fără mâneci,
să zboare liber printre cruci;
Ana n-are mere,
are vise frânte în diminețile
bolnave
când merge în cimitir ca-ntr-o
poveste numai de ea știută
și te iubește pe tine,
cel care scoți
lumina din întuneric fără să te arzi;
altfel țara
mea e o păpușă kinetică
se zbate pe mare cu mâinile legate,
din piept ies șerpi
sticloși
și moise a încremenit între degetele lui michelangelo
înainte să te cunosc credeam că pot ascunde timpul,
acum cuvintele fac implozie,
din ele va ieși
o madonă mistuită
și rugul se va stinge încet
la a treia strajă a dimineții;
Dumnezeu face mir
din spovedania oaselor –
oamenii se întorc la casele lor
aprind lumânări pentru sufletul morților,
țara mea leagănă
viitorul –
cu mâinile legate
mă leagănă
tu.
 |
| Volumul de versuri ”Silabe orfane”, Ed. Rafet, 2016 |
Ziua din colivie
E în mine ceva ce nu e al tău nici
al meu,
e al femeii din șoaptele
nopții –
eu modelez lutul pe care ea îl
frământă cu tălpile pline de poezie
vor crește
flori de colț acolo unde n-am îndrăznit să urc,
aștept să-mi recunoști mâinile care îți
dezleagă furnicăturile din palme
sau poate paginile captive în ceasul
care se destramă
odată cu femeia și
anotimpul sărat –
Dumnezeu pășește pe suflet și spune zilei din colivie să iasă în mulțime
ziua ascultă și rupe tăcută hainele indiferenței
picioarele mulțimii ating cerul și
pământul bea din luna prinsă în poem,
pâlcuri vineții trăiesc încă din umbra poveștilor
se hrănesc amorf și brațele lor ceartă cuvintele
pentru că dor și nimeni nu are nevoie de suferință,
copilul iese din mijlocul lor
privește tălpile și umerii dansând
ca o nălucă
unde mergem, tată?
nicăieri, răspunde vocea vineție
și noaptea împinge
umerii copilului înapoi în
beznă.
Femeia poemelor mele nerostite ține copilul strâns în brațe,
Femeia poemelor mele nerostite ține copilul strâns în brațe,
îngână un cântec de leagăn și
vocea i se pierde într-un hohot crud,
mâinile tale o cuprind la mijlocul
întrebărilor rămase orfane.
Orfan nu e cel fără mamă sau tată
e cel fără de țară, când dumnezeul dinăuntru tace
se aud susurând demonii apelor, se
aud lacrimile aceluia căzând în râu
ca bănuții văduvei în paginile unei biblii –
așa te-am cunoscut, când
pe fundul sufletului mai era doar o monedă
și aceea nu era aur sau argint,
era poem și poemul creștea
din nimic,
până nu s-au mai auzit izvoare sau
văi curgând prin mine
ai pus luna înapoi în pahar și cerul se vedea curbat de acea înțelegere
când doi prieteni își dau mâna
înaintea morții
și ochii lor îmbrățișează stânjenit
anotimpul pierdut în silabe atât de
mici –
copilul femeii mele le știe,
copilul poemelor mele nerostite
întinde cerul aidoma unui curcubeu
zăpezile curg din pleoape și
nu mă tem.
 |
| Volumul de versuri ”Șevalet cu epilog”, Ed. Rafet, 2016 |
Nu pune virgule
E o joacă de copil să fur emoții
și cu mâna la ochi să trăiești
printre rânduri,
cineva te iubește
în vis – poate chiar eu ți-am zis
despre dragostea apărută de
nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea,
să iubească durerea din sân
și golul din stomac, nu pune virgule nici spații
nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi
cuie și tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din
oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele și
nopțile din părul ei le așez
ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit și
buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău
mi se desfac în poeme de dragoste
mă minți că nu simți – te mint că nu-mi ești
și jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e
prea târziu să te las să câștigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopții
– eu râd de umbrele îmbrățișate pe hârtie,
în seara asta se naște
un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătății
și nimic nu va mai fi la fel.
 |
| Mihaela Roxana Boboc |
Mihaela
Roxana Boboc
(n. 19 mai 1982, Buzău): ”Poezia este peste tot în jurul nostru, aşa cum în
orice bloc de marmură se află o statuie, trebuie doar să o vezi, să o simţi.
Mihaela Roxana Boboc are această însuşire, de a simţi, cu ochii minţii şi ai
inimii, vibraţii abia perceptibile. Acest drum, al conversiei unor stări difuze
în cuvinte revelatoare, marcat deseori de un acut sentiment al inefabilului, ar
trebui să fie până la urmă orice carte de poezie, drum pe care autoarea şi-l
asumă.” (Laurențiu Belizan, din prefața la volumul de poezie ”Șevalet cu
epilog”, 2014).
Premii literare:
Premii literare:
Premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie ”Leoiacă tânără, iubirea...”, Pitești, aprilie 2017
Premiul ”Cartea Anului 2016” pentru volumul de versuri ”Silabe orfane”, oferit de Asociația Culturală Renașterea Buzoiană
Premiul I – poezie la Concursul Internațional ”Vis de toamnă”, organizat de Societatea Apollon, Urziceni, 2016
Premiul ”Mircea Micu” la Festivalul Internațional “Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2016
Marele premiu –”Agonia 2015”, organizat de site-ul agonia.ro, iul. 2016
Premiul revistei “Cafeneaua Politică și literară” și Premiul al III-lea la Concursul organizat de literatuitate.ro, noiembrie-decembrie 2016
Premiul II – Proză la Concursul organizat de ”Însemne Culturale”, 2016
Premiul I - Proză la Concursul organizat de ”Însemne Culturale”, 2015
Mențiune la Festivalul Național ”Agatha Grigorescu Bacovia”, 2015
Premiul de excelență ”Cartea Buzoiană a anului pentru cel mai frumos cântec vine pe furiș”, 2015
Premiul ”Nicolae Oancea”, acordat de revista ”Porto Franco” Galați, 2010
Premiul al II-lea la Concursul literar ”Vasile Voiculescu - arc peste timp”, Buzău, 2010
Premiul Bibliotecii județene Ion Heliade Rădulescu la Concursul Național de Literatură “Moștenirea Văcăreștilor”, ediția a XVI-a, 5-7 noi. 2009
Premiul Festivalului Internaţional de Poezie din Sighetul Marmaţiei: 1-3 oct. 2009 - premiul pentru manuscrisul ”Vers şi culoare”.
Premiul revistei Antares, la Festivalul Naţional “Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 29 aug. 2009
Marele Premiu ”Titel Constantinescu”, la Festivalul Naţional “Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 29 aug. 2009
Poezii publicate în antologii:
Poezii publicate în antologii:
Poeme Hai-hui (Editura Grinta, 2012)
Însemne culturale – 2013 (Editura Armonii Culturale, 2013)
Antologia cenaclului AntePortas (Editura Rafet, 2014)
Însemne culturale – 2013 (Editura Armonii Culturale, 2013)
Antologia cenaclului AntePortas (Editura Rafet, 2014)
Simplitatea risipirii (Constanța, 2015)
Antologia cenaclului AntePortas (Editura Edithgraph, 2016)
Volume publicate:
Vers și culoare (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010)
Volume publicate:
Vers și culoare (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2010)
Poemele Ioanei (Editura Lorilav, Buzău, 2010)
Cel mai frumos cântec vine pe
furiș (volum poeme în oglindă cu scriitorul Tudor Cicu, Editura Rafet, 2015)
Șevalet cu epilog (Editura Rafet, 2016)
Tătărușca (roman, scris împreună cu scriitorul Tudor Cicu, Editura Eliteratura, 2016)
Silabe orfane (Editura Ed. Rafet, 2016)
Iubește-l, Anya (editura Neuma, 2021)
Citește poezii din volumele: Spovedania oaselor, Culori pentru ochi închiși, Fire de tensiune și Iubește-l, Anya
Citește mai multe poezii aici: Mihaela Roxana Boboc - Ore de priveghere
Blog personal: Poezie, pictură, grafică - Mihaela R. Boboc
Blog personal: Poezie, pictură, grafică - Mihaela R. Boboc
Copyright © 2017 Mihaela Roxana Boboc
Utilizarea integrală sau
parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment