MIHAELA ROXANA BOBOC

Poet contemporan














Spovedania oaselor

Dumnezeu face ce face
și dezgroapă oasele morților mei –
șapte ani de durere,
alții șapte, care încotro;
pe strada aceasta numită ironic
viitorului
o românie absurdă alege parlamente înrobite –
sfinții merg pe asfaltul peticit,
în Buzăul martir,
spovedania oaselor scoate lacrimile de sub pământ –
chiar și acum,
în ceasul morții, țara mea
cu limba scoasă
își strigă copiii!
pumnale înfipte în umerii credinței mele,
Doamne,
am făcut cale întoarsă,
din umbra suferinței am croit poeme fără mâneci,
să zboare liber printre cruci;
Ana n-are mere,
are vise frânte în diminețile bolnave
când merge în cimitir ca-ntr-o poveste numai de ea știută
și te iubește pe tine,
cel care scoți lumina din întuneric fără să te arzi;
altfel țara mea e o păpușă kinetică
se zbate pe mare cu mâinile legate,
din piept ies șerpi sticloși
și moise a încremenit între degetele lui michelangelo

înainte să te cunosc credeam că pot ascunde timpul,
acum cuvintele fac implozie,
din ele va ieși o madonă mistuită
și rugul se va stinge încet
la a treia strajă a dimineții;

Dumnezeu face mir
din spovedania oaselor –
oamenii se întorc la casele lor
aprind lumânări pentru sufletul morților,
țara mea leagănă viitorul –
cu mâinile legate
mă leagănă
tu.
 
Volum de poezie
Volumul de versuri ”Silabe orfane”, Ed. Rafet, 2016

Ziua din colivie

E în mine ceva ce nu e al tău nici al meu,
e al femeii din șoaptele nopții –
eu modelez lutul pe care ea îl frământă cu tălpile pline de poezie
vor crește flori de colț acolo unde n-am îndrăznit să urc,
aștept să-mi recunoști mâinile care îți dezleagă furnicăturile din palme
sau poate paginile captive în ceasul care se destramă
odată cu femeia și anotimpul sărat –
Dumnezeu pășește pe suflet și spune zilei din colivie să iasăîn mulțime
ziua ascultă și rupe tăcută hainele indiferenței
picioarele mulțimii ating cerul și pământul bea din luna prinsăîn poem,
pâlcuri vineții trăiesc încă din umbra poveștilor
se hrănesc amorf și brațele lor ceartă cuvintele
pentru că dor și nimeni nu are nevoie de suferință,
copilul iese din mijlocul lor
privește tălpile și umerii dansând ca o nălucă
unde mergem, tată?
nicăieri, răspunde vocea vineție
și noaptea împinge umerii copilului înapoi în beznă.
Femeia poemelor mele nerostite
ține copilul strâns în brațe,
îngână un cântec de leagăn și vocea i se pierde într-un hohot crud,
mâinile tale o cuprind la mijlocul întrebărilor rămase orfane.
Orfan nu e cel fără mamă sau tată
e cel fără de țară, când dumnezeul dinăuntru tace
se aud susurând demonii apelor, se aud lacrimile aceluia căzând în râu
ca bănuții văduvei în paginile unei biblii –
așa te-am cunoscut, când pe fundul sufletului mai era doar o monedă 
și aceea nu era aur sau argint,
era poem și poemul creștea din nimic,
până nu s-au mai auzit izvoare sau văi curgând prin mine
ai pus luna înapoi în pahar și cerul se vedea curbat de acea înțelegere 
când doi prieteni își dau mâna înaintea morții și ochii lor îmbrățișează stânjenit
anotimpul pierdut în silabe atât de mici –
copilul femeii mele le știe,
copilul poemelor mele nerostite întinde cerul aidoma unui curcubeu
zăpezile curg din pleoape și nu mă tem.

Poezie
Volumul de versuri ”Șevalet cu epilog”, Ed. Rafet, 2016

Nu pune virgule

E o joacă de copil să fur emoții
și cu mâna la ochi să trăiești printre rânduri,
cineva te iubește în vis – poate chiar eu ți-am zis
despre dragostea apărută de nicăieri,
cine vrea să trăiască în pielea mea, să iubească durerea din sân
și golul din stomac, nu pune virgule nici spații nebuniei mele,
chiar dacă nu pot să strig te iubesc
te recunosc în palme când înfigi cuie și tot ce simt e bucurie,
alerg în cerc  – sunt autistul perfect
descifrez greu ce nu poate fi atins,
fac dragoste cu imaginea mea din oglindă, cu femeia aceasta imperfectă
mângâi cearcănele și nopțile din părul ei le așez ca piese de domino,
degetele tale pe chipul obosit și buzele mi se deschid sărutând cerul
iarba, florile, lumina din jurul tău mi se desfac în poeme de dragoste
mă minți că nu simți – te mint că nu-mi ești și jocul acesta continuă,
primul ajunge la linia albă unde e prea târziu să te las să câștigi,
cerul cade în bolta sângerie a nopții – eu râd de umbrele îmbrățișate pe hârtie,
în seara asta se naște un poem, îl vom boteza după noi
deschide ochii negri ai singurătății și nimic nu va mai fi la fel.




Mihaela Roxana Boboc
Mihaela Roxana Boboc (n. 19 mai 1982, Buzău): ”Poezia este peste tot în jurul nostru, aşa cum în orice bloc de marmură se află o statuie, trebuie doar să o vezi, să o simţi. Mihaela Roxana Boboc are această însuşire, de a simţi, cu ochii minţii şi ai inimii, vibraţii abia perceptibile. Acest drum, al conversiei unor stări difuze în cuvinte revelatoare, marcat deseori de un acut sentiment al inefabilului, ar trebui să fie până la urmă orice carte de poezie, drum pe care autoarea şi-l asumă.” (Laurențiu Belizan, din prefața la volumul de poezie ”Șevalet cu epilog”, 2014)

Volume publicate:


Volum debut: ”Vers și culoare”, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2010
Volum versuri: ”Poemele Ioanei”, Ed. Lorilav, Buzău, 2010
Volum poeme în oglindă cu scriitorul Tudor Cicu: ”Cel mai frumos cântec vine pe furiș”, Ed. Rafet, 2015
Volum versuri: ”Șevalet cu epilog”, Ed. Rafet, 2016
Roman: ”Tătărușca” – scris împreună cu scriitorul Tudor Cicu, ed. Eliteratura, 2016
Volum versuri: ”Silabe orfane”, Ed. Rafet, 2016
Volum versuri: ”Spovedania oaselor”, Ed. Grinta, 2017 (citește prezentarea volumului aici)

Poezii publicate în antologii:

Antologie ”Poeme Hai-hui”, Ed. Grinta, 2012
Antologie ”Însemne culturale – 2013”, Ed. Armonii Culturale
Antologia cenaclului ”AntePortas”- 2014, Ed. Rafet
Antologia ”Simplitatea risipirii”, Constanța, 2015.
Antologia cenaclului ”AntePortas” – 2016, ed. Edithgraph.

Poezii publicate în reviste literare:


Apariţii editoriale în “Opinia” - Buzău, “Vitralii” - Rm. Sărat, “Fereastra” - Mizil, “Algoritm literar” - Hunedoara, “Porto Franco” - Galaţi, “Antares” - Galaţi, “Marmaţia Literară”, “Agero- Stuttgart”, “Pro Saeculum”, “Oglinda literară” - Vrancea, “Spații cultural” - Râmnicu Sărat, “Revista 13 Plus” - Bacău, “Revista Apollon” – Urziceni, “Revista Plumb” – Bacău, “Cartelul Metaforelor” -  Buzău, “Buzăul Literar”, “Cafeneaua literară “– Pitești, “Cafeneaua Politică și Literară” – Mededinți.

Premii literare:

Premiul al II-lea la Concursul Național de Poezie ”Leoiacă tânără, iubirea...”, Pitești, aprilie 2017
Premiul ”Cartea Anului 2016” pentru volumul de versuri ”Silabe orfane”, oferit de Asociația Culturală Renașterea Buzoiană
Premiul I – poezie la Concursul Internațional ”Vis de toamnă”, organizat de Societatea Apollon, Urziceni, 2016
Premiul ”Mircea Micu” la Festivalul Internațional “Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2016
Marele premiu –”Agonia 2015”, organizat de site-ul agonia.ro, iul. 2016
Premiul revistei “Cafeneaua Politică și literară” și Premiul al III-lea la Concursul organizat de literatuitate.ro, noiembrie-decembrie 2016
Premiul II – Proză la Concursul organizat de ”Însemne Culturale”, 2016
Premiul I - Proză la Concursul organizat de ”Însemne Culturale”, 2015
Mențiune la Festivalul Național ”Agatha Grigorescu Bacovia”, 2015
Premiul de excelență ”Cartea Buzoiană a anului pentru cel mai frumos cântec vine pe furiș”, 2015
Premiul ”Nicolae Oancea”, acordat de revista ”Porto Franco” Galați, 2010
Premiul al II-lea la Concursul literar ”Vasile Voiculescu - arc peste timp”, Buzău, 2010
Premiul Bibliotecii județene Ion Heliade Rădulescu la Concursul Național de Literatură “Moștenirea Văcăreștilor”, ediția a XVI-a, 5-7 noi. 2009
Premiul Festivalului Internaţional de Poezie din Sighetul Marmaţiei: 1-3 oct. 2009 - premiul pentru manuscrisul ”Vers şi culoare”.
Premiul revistei Antares, la Festivalul Naţional “Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 29 aug. 2009
Marele Premiu ”Titel Constantinescu”, la Festivalul Naţional “Titel Constantinescu”, Rm. Sărat, 29 aug. 2009

Membru fondator al cenaclului ”Ante Portas” Buzău.

Copyright © 2017 Mihaela Roxana Boboc
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.




2 comentarii:

Un produs Blogger.