ANA PODARU - CAD ÎNGERI DIN ICOANE

Ana Podaru - Cad îngeri din icoane (editura Fundației Culturale Ion D. Sîrbu, Petroșani, 2017): După această triadă de cărți (notă: volumele de poezie publicate anterior de Ana Podaru: Firimituri de fericire, Fluturi în infern – Butterflies in Inferno și 13 Octombrie rece. Icarii timpului) subîntinsă de senzație, percepție și intelect, cu a patra carte, Cad îngeri din icoane, dintr-odată năvălește peste făptura poetei răul ce acționase până acum ascuns, iar în conștiința ei, ideea de luptă cu moartea și de comunicare revelatorie cu Creatorul. Poeta ajunge, uluitor de repede, în faza reflexivității maxime a intelectului, când nu doar vârstele prime au fost recuperate, ci și amurgul este chemat să dea seamă. Inamicul necruțător, cancerul, la începutul anului și primăverii (2017), a ieșit la suprafață, acționând pe toate fronturile împotriva ei. Cele două determinante ale timpului, paradoxale, prea târziu pentru poezie și prea grabnic pentru viață acum se suprapun. Răul nu mai este doar în lumea exterioară, ci își dă pe față acțiunea devoratoare chiar din miezul făpturii poetei, aruncând tulburări, probe și limite din făptura fizică în lumea ei interioară. Este faza reflexiei dramatice de deasupra tragicului. Este lupta vieții cu moartea; este proba pe care o dau adevărul, dreptatea și frumusețea cu moartea, este proba poeziei de salvare a omului. Dumnezeu i-a dat Anei Podaru această încercare, de luptă și credință, de apărare prin poezie. Acum se luminează geneza poeziei ei. Și se vădește un pariu pus de deasupra în confruntarea de jos, directă, a omului cu răul necruțător, a omului cu mâinile goale, neavând ca arme decât credința nestrămutată și poezia apărută în mod miraculos. Apariția ei pare determinată de răul cu care trebuie să lupte, însă geneza ei cu adevărat consistă în legile pariului de deasupra și în puterea de credință a omului datorată unei și aceeași unități cu Dumnezeu. (…) Această carte, Cad îngeri din icoane, este o carte a jertfei și a transcenderii morții. Prin urmare, poezia Anei Podaru se scrie cu sine. Cu viața poetei. În ipostază salvatoare, pe-o cale mântuitoare. (extrase din recenzia semnată de poetul și eseistul Dumitru Velea)

Norii de plumb

Au coborât norii pe umerii mei

cu șipot de ploaie-n urechi,

păreau că-s de puf, dar erau totuși grei

adunați peste suflet, perechi.

Furtuni au venit peste inima mea,

arcușul viorilor fulger

brăzdau peste trupu-mi o rană prea grea

pătrunsă de arșița ger.

La poale de cruci mănăstirea gemea

și toaca lovea lemnul moale,

în mine nu rana, ecoul durea

din vadul pâraielor goale.

Era la apus când pustnicul sfânt

urca rugăciuni către ceruri,

un Maslu adus de la cer spre pământ

din lacrimă jar, prin desișuri păduri.

Au coborât norii pe umerii mei

cu șipot de ploaie-n urechi,

păreau că-s de puf, dar erau totuși grei

adunați peste suflet, perechi.

Eu, apă vie

Am bătut la porțile împărăției cerurilor,

iar zeii mi-au deschis

- Ți-e sete? m-au întrebat

am dat din cap afirmativ,

iar zeul mărilor s-a aplecat peste un lac

în apă presărând floare de crin

în cupa pământului

- Bea! mi-a zis

mi-a fost așa de sete

am sorbit apa lacului fără să simt nimic;

alt zeu mi-a zis

- Ți-e sete? eu, am răspuns mirată

- Sunt însetată!

mi-a dat să beau din cupa mării ceai de crin

și am băut, până la fund

privind cum se zbăteau peștii

dar cerul gurii era ca un deșert, arid;

alt zeu mi-a zis

- Ți-e sete? am privit în pământ și-am clipit

mi-a dat să beau din cupa oceanului ceai de crin

și-am băut însetată până la fund

îndestulată am adormit

furtunile vuiau la mine-n pântec

am coborât odată cu ploaia-n zori de zi

în lac, în mări și în ocean

eu, apă vie mă auzeam căzând... pic, pic

pe florile de crin

Solie de la Demiurg

Îți dăruiesc o poezie în loc de-o ceașcă de cafea

Prieten drag ce-ai poposit cu gândul bun în viața mea

Un iamb, troheu, o strofă, liră din împletirea mea deșiră

Cuvânt cioplit în veșnicie. Poate te-ntrebi ce mă inspiră:

Natura, pruncul, sărăcia, o stea-Luceafărul, iubirea,

Durerea, boala, bucuria și uneori... nefericirea...

Alerg zâmbind pe-al vieții murg, solie de la Demiurg.

Cad îngeri din icoane

Cad îngeri din icoane pe trupul meu de gheață,

Genunchii-mi sunt de piatră, nici nu mai pot a plânge,

Cu fruntea aplecată mă rog în bălți de sânge,

S-a prins un drob de sare sub pleoapă-n dimineață.

Cad îngeri din icoane și sfinții mă-nconjoară,

Mă scaldă-n mir și leacuri, mă ung cu apă vie,

Din glasul lor psaltirea-i un dar de cununie,

Mireasă îmbrăcată-n lințolii-n plină vară.

Cad îngeri din icoane, se roagă Maica Sfântă,

Eu nu mai am putere să-mi pun pe cap coroana,

Din mine curge viața și-mi oblojește rana

Un pustnic și un clopot ce pentru sfinți cuvântă.

Cad îngeri din icoane, buchetul meu de cale

Înghite plin de sete din lacrimile-amare...

M-au parfumat toți crinii, tămâia urcă-n zare,

La gât nu port mărgele, e-un lanț cu șapte zale.

Cad îngeri din icoane, se zguduie pământul,

Pereții scot un murmur, suspină-n rând cu mine,

Din lumânări lumina mă-nalță din ruine

Când ceara se prelinge pecetluind cuvântul.

Cad îngeri din icoane, la nunta mea se-adună

Ce-a plămădit din lut cu mâini curate, sfinte,

Mă rog la Demiurg să-mi fie, el, părinte,

Când cerul și pământul cu mine se cunună.

În mine cresc lupii

Cioplește-mă Doamne cu dalta din nou,

voi sta neclintit când sânger din rană,

cu mâinile-n șold, trup inert, bibelou...

un mândru fecior îmbrăcat în sutană.

De ce? nu-ntreba, vreau să pot să te-ajut

să pot să ridic din șosea căpriorul

călcat de-un nebun fără suflet. Din lut

să pot să-l clădesc, deschide izvorul.

Am plâns târâind după mine făptura

ce ieri cobora de pe munte voios...

mă dor toți rărunchii, mă ustură gura

răcnind către cer, mă declar păcătos.

De ce? azi un cerb, ieri o vulpe stingheră,

un câine pierdut într-o noapte ploioasă

sau sute de vieți dintr-o lume mizeră.

mi-e dor de trecut, de păduri de foioasă.

Dă-mi forță azi Doamne, să sfărâm păduchii

că-s fiară și sudui și-n mine cresc lupii...

Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Ana Podaru

Copyright © 2018 Ana Podaru

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.