LUMINIȚA POTÎRNICHE - PASĂREA CARE A CĂZUT PE MASĂ

 

Luminița Potîrniche - Pasărea care a căzut pe masă (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2022): Luminița Potîrniche a descoperit "pasărea de-nu-mă-uita"! Un fel de zburătoare a paradisului uitat aici pe pământ… Și ne face să vedem "un orășel mic dintr-o carte de vise/ casele au acoperișuri roșii ca buzele/ unei fetițe care mănâncă mereu cireșe pietroase/ în vis vara trece într-o secundă/ la fel cum fetița e de fapt o bătrână/ care ghicește în sâmburi/ cartea rămâne deschisă"... (extras din articolul Luminița Potîrniche a descoperit pasărea de-nu-mă-uita!, scris de Marc S. Stroe, publicat în ziarul Viața Liberă)

motto:

în văzduh ne învecinam

cu un popor de păsări călătoare

cărora le eram uneori picioare

de lut

ape

vor veni ploi care nu ne vor recunoaște
ne va ploua de două ori
o dată pentru ce am fost
o dată pentru ce vom fi
uzi de eroarea de a nu fi fost
stabili cu noi
ploaia iubește greșelile noastre
și le contopește cu apa primordială

pasărea care a căzut pe masă

prin cerul ăsta au umblat păsări fără picioare
știu eu se văd urmele și în grădină s-au scuturat
poamele vinete ouăle înghețate fără vină
iarba albă de necules s-a cățărat pe rotocoalele
de sârmă ghimpată
să aruncăm cenușa pe casă zice mama
să aruncăm păsărilor fără picioare un cer de cădere
liniștitoare lemne s-au ars în așteptarea lor
acum fie cum o fi întoarcerea prăbușirea sau domesticirea
în ceaun vom fierbe ploile ca să scoatem gustul ăsta ursuz
din pasărea care a căzut pe masă
fă-i înaripatei semnul cuțitului și las-o să se zbată
la noapte zăpada va fi roșie și noi vom visa ca orbii

bulgăre de pasăre

când zici altădată
parcă auzi vreascul cum trosnește
cioara fuge de pe casă
tata potrivește focul
aprinde iluzia o fumează
ca pe o mahorca luată pe datorie
timpul stă în loc pe pervaz
socotește dacă părem tineri
mamei i se deapănă ghemele
intră și pisica în tablou friguroasă
întregește amăgirea cu jocul
străzile de jur împrejur se învârt
ca într-un caleidoscop alb
până orașul devine un bulgăre de pasăre
nu mă îndur să zic acum
ar însemna să nu mai treacă nimeni
că s-a sfârșit jocul
că amintirile mor singure

viață plătită cu ora

uneori viața se poartă
ca o prostituată
care percepe prețuri prea mari
nici amor nu știe
nici nu te lasă
să inventezi tu ceva
în timpul plătit
cu sânge cu sudoare
cu bube pe genunchi
și coatele julite
într-o agonie continuă
sau un extaz
clipa de paroxism
atât de banal
se termină când ceasul a sunat
ora s-a scurs
îți iei trăirile și te-ai dus
nu mai contează
cine pe cine a plătit
sau a avut

radiere

la naștere ar fi trebuit să primim o radieră
să ștergem cuvintele prea lungi
să ștergem praful de pe oglinda
care ne fură dându-ne un străin
umbra protectoare a prietenului
care apasă prea mult înăbușă
numele pe care l-ai purtat un sezon de împerechere
puii s-au răzvrătit au plătit au fugit
cuiburi pe lună părăsite
hingherii angajând câini ca să urle
să ștergi cerul de semnul bardei
oamenii tineri aruncă obiecte
care întârzie căderea vârsta moartea obișnuința
bună o radieră să o muști pentru combaterea stresului
post-traumatic
după fiecare ștersătură
o urticarie a răbdării soartei
de a mai scrie o dată
din memorie
ce a fost

cer de pasăre singură

mamă covorul e plin de firimituri
nici o pasăre nu vine să curețe pe-aici
scriu și literele se fac uneori gunoiul
care nu îndoapă gușe
zborul li s-a întunecat
limba nu li se mai știe asculta
doar tu-mi spuneai că e bună vestire
când te strigă mierla
să deschizi țarcul de aer
în casă garduri de sârmă ghimpată
trec prin aripile nimerite pe jos
nerezemată înserarea
din lampadarul gros care stă în cot
dă foc fulg cu fulg
unei colivii prea aspre
cade seara pieziș către plintă
cu viteza uimirii
nu mai zăresc coji de cuvinte
doar când obosesc mă iau ursuz de lucruri care nu dispar
ducând la limita imposibilului
lipsa ta lipsa vieții din imaginile cu voliera desperecheaților
unelte sunt unele mi-au mușcat mâinile
altele mi-au scăpat asurzitor printre degete
cu inelarul nu te-am mai putut auzi
cum deschideai chepengul
mamă păsările spun că te-au văzut
doar singură

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Luminița Potîrniche

Citește aici poezii din volumele: Războiul de marți și Apa nu avea nicio ușă

Citește aici: De vreme rea, Nostalgice

 

 

Copyright © 2022 Luminița Potîrniche

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.